Casa tradiţională Victor Borşevici

Casa „Victor Borşevici” se află în partea centrală a satului Butuceni, spre sud de strada centrală, mărginit lateral de o uliţă fundac Gospodăria este mărginită din două părţi de uliţele satului, vecini la est – gospodăria lui Portărescu Gheorghe şi Solomon Epistimia, la sud – Babenco Vladimir, la vest – o stradă-fundac, la nord, peste uliţa centrală, se află sediul AO Centrul de Cercetări Arheologice din Republica Moldova.

Casă este construită la mijlocul secolului al XX-lea. A fost gospodăria lui Olga şi Gheorghe Sclifos. Cea mai veche clădire, care s-a păstrat, este casa (astăzi utilizată drept bucătărie de vară) de la poartă. În anii 60 ai secolului al XX-lea Gheorghe Sclifos a construit casa de locuit actuală. Gospodăria a fost cumpărată în 1996 de la Sclifos de către prof. univ. dr. hab. Victor Borşevici, care a modificat partea anterioară a casei prin lărgirea de două ori a prispei, transformată în verandă, şi construcţia unei terase în faţă, soluţionată în spiritul local al prispei cu coloane de piatră, dar mult mai spaţioasă.

Gospodăria este alcătuită din casa de locuit, beci, bucătărie de vară, cuptor de copt pâine în aer liber, dependinţe, un foişor, zid de piatră de împrejmuire, pereţi de sprijin, grădină, poartă. Gospodăria reprezenta un obiectiv de arhitectură tradiţională din zona Orhei, tipică pentru mijlocul secolului al XX-lea, specifică pentru localităţile cu ieşiri calcaroase,  dar arhitectura căreia actualmente a fost ajustată la exigenţele proprietarului, savant şi colecţionar, drept o casă de vacanţă.

Amenajarea curţii a avut loc prin divizarea ei în trei zone: În partea superioară a gospodăriei se află poarta de acces carosabil în gospodărie, bucătăria de vară cu cuptorul de copt pâine în aer liber, dependinţa gospodărească, foişorul; în partea centrală se află casa de locuit, beciul; intrarea secundară în stil rustic cu poarta şi portiţa împletite din nuiele; în partea inferioară, se găseşte grădina. Perimetral gospodăria este împrejmuită cu zid din piatră.

Casa. A fost un obiectiv cu arhitectura tradiţională pentru zona Orhei, tipică pentru a doua jumătate a secolului al XX-lea. Era rectangulară în plan, de mici dimensiuni cca. 6,50 x.8,85 m, inclusiv prispa (cea mai mică dintre toate casele tricamerale studiate din satele Butuceni şi Morovaia). După reconstrucţie, prispa casei a fost mărită de două ori, casa obţinând dimensiunile 8,0 x.8,85 m, fără  terasa cu coloane (împreună cu terasa 9,45×8,85 m). Din cauza reliefului în pantă, orientare sudică, casa este ridicată pe un soclu. Divizarea casei în interior era în patru încăperi: tindă, casa mare, odaie, bucătărie-dormitor, planimetrie devenită cea mai utilizată în Moldova, începând cu mijlocul secolului al XX-lea. În centru se află tinda, din ambele părţi a căreia se află casa mare (devenită living, în care a fost amenajat un şemineu) şi odaia (utilizată în calitate de cabinet), în fund –bucătăria-dormitor, legată printr-o uşă cu odaia. În bucătăria-dormitor s-a păstrat patul din pământ (lejanca), încălzit cu hornuri orizontale, prin care circulă aerul cald  şi fumul de la plita de gătit hrana. În faţa casei, în locul prispei cu stâlpi (?), a fost amenajată o verandă cu geamuri mari. Intrarea în case are loc de pe o terasă deschisă, acoperită cu coloane de artizanat.

Tavanul casei este tradiţional: o coardă (grindina principală, de dimensiuni mari), aşezată la mijlocul pereţilor laterali, împarte casa în lăţime în două părţi egale. Pe coardă se sprijină grinzile tavanului, aşezate perpendicular, care continuă până la a doua coardă, aşezată pe coloanele prispei. Tavanul este „podit” pe extradosul grinzilor cu scânduri, grinzile verandei – invers, sunt căptuşită cu scânduri din interior.

Pereţii casei sunt construiţi din piatră brută, în interior şi exterior sunt tencuiţi cu argilă în amestec cu paie, pleavă şi băligar. Acoperişul este executat din lemn de pădure acoperit cu învelitoare din foi de ardezie. Uşile, ferestrele şi tavanul sunt confecţionate din lemn de conferi.

Faţada casei este simetrică, cu cinci axe compoziţionale, una în centru, unde este uşa de intrare, care conduce în veranda casei, şi câte două axe de ferestre, care luminează veranda amplasate lateral. Au fost păstrate ferestrele mici care luminau casa mare şi odaia. Coloanele, şase la număr, se află în axa plinurilor dintre golurile de uşă şi ferestre ale faţadei. Elementul arhitectonic pregnant al casei îl constituie coloanele, cu aspect caracteristic pentru locuinţele săteşti din zona Orheiului, combinate într-o compoziţie individuală. Coloanele au fusul circular, decorat cu striuri în spirală, cu capitelul decorat cu motivul „coarne de berbec”, cu incizări geometrice. Postamentul coloanei este ponderat de forme, ce denotă o lucrare artizanală contemporană.

Fumul de la şemineul din living este evacuat prin hogeag cu un coronament decorativ din piatră, produs de meşteri populari, hogeagul de la plita din bucătărie este fără coronament.

Beciul. Beciul se află amplasat lângă faţada laterală a casei; cu intrarea în gârlici soluţionată sub forma unui gol rectangular în peretele încununat de un pinion triunghiular, incorporat de  un perete de sprijin. Beciul a fost construit nu tradiţional: gârliciul nu este în axa boltirii, ci cu o cotitură  laterală, din cauza alipirii beciului de casa de locuit, construită anterior.

Bucătăria de vară. Se află lângă poarta de intrare în gospodărie. Este compusă din două încăperi, acoperită în două pante, cu învelitoare din ţiglă plată din ciment. Alături, sub un şopron,  alipit de bucătăria de vară se află cuptorul de copt pâine. 

Dependinţa gospodărească. Este alungită în plan, acoperită într-o pantă, cu învelitoare din foi de ardezie, construită în colţul de nord-vest al curţii, de la intersecţia străzilor. Din cauza căderii reliefului a fost posibilă construcţia deasupra beciului a unui foişor, cu acces din trepte de piatră pe lângă dependinţă.

Foişorul. Este alcătuit din patru coloane artizanale, de genul celor care mărginesc terasa din faţa casei. Ele susţin un acoperiş uşor, într-o pantă, cu învelitoare din ţiglă plată din ciment. În acest foişor au fost etalate obiecte etnografice: piesele de la un teasc mare, gavanos, o răzuitoare, cadă din lemn de stejar, ş.a.

Casa şi componentele gospodăriei sunt amplasată pitoresc pe pantă, căderea reliefului  fiind pusă în valoare prin trepte din piatră şi pereţi de sprijin, care în combinare cu zidul de împrejmuire din piatră, formează un aspect specific localităţilor aşezate în zonele cu ieşirea pietrei de calcar la suprafaţa solului.

Casa reprezintă obiectiv autentic, cu excepţia construcţiei terasei şi verandei, a golurilor ferestrelor mărite orientate spre curte şi stradă, care nu afectează malefic arhitectura gospodăriei.

Pentru protejarea arhitecturii complexului sunt necesare monitorizări periodice de cel puţin o dată pe an şi de încheierea unui contract de parteneriat cu primăria Trebujeni, în scopul realizării unui concept unic de protejare a patrimoniului tradiţional şi dezvoltare a turismului

Prezentul text a fost elaborat în baza observaţiilor vizuale, materialelor desenate şi imaginilor fotografice.

© Autor: Arhitect Dr. Tamara Nesterov

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *