Grota nr. 2

Grota nr.2 din cadrul Mănăstirii pârcălabului Bosie este prima chilie de la vest de biserica rupestră a complexului monastic nominalizat, în partea inferioară a versantului de nord al promontoriului Butuceni, sectorul nr.11, în strat de calcar sarmaţian.

Grota nr.2 reprezintă o chilie de călugări. Planul ei este poligonal. Dimensiuni aproximative 3,5-4 х 3,5 х 2,5 m. Are pereţi verticali şi tavan plat, puţin rotunjit pe la margini. Pe alocuri se păstrează fragmente de tencuială de lut. Din trei părţi încăperea este flancată de o banchetă de 70-80 cm lăţime şi 50-60 cm înălţime. Configuraţia adânciturii rectangulare aflate în colţul de nord-est al banchetei  flancate de mai multe lăcaşuri de la mobilier de lemn permite presupunerea că aici s-a aflat o vatră. În partea de nord-vest a încăperii bancheta lipseşte, aici aflându-se o nişă arcuită cu o deschidere îngustă înspre grota nr.3. Peretele de nord al chiliei practic nu s-a păstrat, de la el păstrându-se doar un fragment care conţine parţial la înălţimea de 1,2 m de la nivelul de călcare o fereastră dreptunghiulară (50 x 40 cm) cu evazări bine lucrate şi lăcaşul pentru rama de lemn. Intrarea în încăpere era situată în partea de vest a peretelui de nord, fapt susţinut de lăcaşurile montanţilor uşii depistaţi în podeaua încăperii. Podeaua încăperii cândva a fost acoperită cu un strat de lut bine uscat. Aici au fost depistate şi urme a patru mici piloni de cărămidă, posibil meniţi cândva a susţine o duşumea sau capacul unei mese. Astfel, se conturează două etape de existenţă a încăperii respective. În prima – ea reprezenta o chilie de locuit cu banchetă-pat de-ea lungul pereţilor. În a doua – trapeza mănăstirească pentru un număr nu prea mare de persoane (nu mai mult de 10) cu un loc special (sub nişa arcuită) rezervat psaltului. Cea de-a doua etapă corespunde refacerii iniţiate în anii 60 ai sec. al XVII-lea de către pârcălabul de Orhei, Bosie. Terasa din faţa grotei nr.2 şi a bisericii rupestre de alături, cândva închisă între pereţii unei încăperi, ulterior distruse, conţine mai multe gropi funerare.

Este un complex original, care conservă o arhitectură rupestră autentică medievală.

A fost înregistrat prima dată în anul 1998 în cadrul proiectului internaţional al şantierului arheologic Orheiul Vechi sub conducerea lui Gh.Postică, de către S.Ciocanu, T. Bobrovski şi B. Riduş.

Date privind Grota nr.2 se conţin şi în rapoartele de săpături arheologice de la Orheiul Vechi din anii 2000-2001.

Grota se află într-o stare de conservare nesatisfăcătoare, riscând din cauza eroziunii accentuate distrugerea peretelui exterior cu preţioasele lui inscripţii.

Pentru protejarea grotei sunt necesare acţiuni de consolidare a peretelui exterior, tratarea cu substanţe speciale a suprafeţei stâncii pentru oprirea erodării lui, stoparea turismului neorganizat şi monitorizări periodice ale acesteia de cel puţin o dată pe an.

Prezentul text a fost elaborat de către dr. arh. S.Ciocanu în baza observaţiilor vizuale asupra complexului din anul 2006 şi a materialelor cercetărilor anterioare din anii 1998-2001.

Bibliografie:

Gh. Postică. Raport ştiinţific Privind rezultatele investigaţiilor arheologice din anul 1999 de la Orheiul Vechi, Chişinău, 2000; Sergius Ciocanu, Noi constatări privind biserica Sfântul Nicolae a mănăstirii lui Bosie de la Orheiul Vechi şi inscripţiile ei medievale, în Revista de Istorie a Moldovei, nr. 1-2, Chişinău, 2000, p.68-77; Gh. Postică. Raport ştiinţific Privind rezultatele investigaţiilor arheologice din anul 2000 de la Orheiul Vechi, Chişinău, 2001.

Autorul textului: Dr. Sergius Ciocanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *