Grota nr. 3

Grota nr. 3 din cadrul Complexului rupestru „Peştera” este amplasată în sectorul nr. 14 al versantului de nord al promontoriului Butuceni. Se află la est de Biserica Naşterea Maicii Domnului, în orizontul exocarstic nr. 6, la 2,0 m spre vest de la Grota nr.2 şi circa 1,0 m de la Grota nr. 4.

Grota nr. 3 reprezintă o nişă naturală formată în calcarul sarmaţian în rezultatul activităţilor climaterice, adaptată de către om pentru necesităţi de trai. 

Grota nr. 3 reprezintă vestigiile unei chilii monahale creştine medievale. Are formă de nişă ovală cu boltă. Dimensiunile grotei: 4,0×3,0x1,6 m.

Grota are o deschidere cu întregul volum dinspre nord. În peretele de sud sunt două grote naturale. În colţul de sud-est la înălţimea de 0,80 m de la podea se află o nişă (ferestruică) patrulaterală cu dimensiunile 3,0×0,5×0,9 m.

Grota s-a format în ultimele două milenii, fiind adaptată pentru locuire, probabil, în perioada medievală târzie. Este un complex original şi cu urme culturale autentice.

A fost înregistrat prima dată în anul 1999 în cadrul proiectului internaţional al şantierului arheologic Orheiul Vechi sub conducerea lui Gh.Postică, de către T. Bobrovskii şi B. Riduş.

Date privind Grota nr. 3 se conţin în Rapoartele de săpături arheologice de la Orheiul Vechi din anii 1999-2000. Complexul se află într-o stare de conservare satisfăcătoare.

Prezentul text a fost elaborat de către dr. hab. Gh. Postică în baza observaţiilor vizuale asupra complexului din anul 2006 şi a rapoartelor ştiinţifice din anii 1999 şi 2000.

Bibliografie:

  1. Gh. Postică. Raport ştiinţific Privind rezultatele investigaţiilor arheologice din anul 1999 de la Orheiul Vechi, Chişinău, 2000;
  2. Gh. Postică. Raport ştiinţific Privind rezultatele investigaţiilor arheologice din anul 2000 de la Orheiul Vechi, Chişinău, 2001.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *