Grota nr. 4

Grota nr.4 din cadrul Mănăstirii pârcălabului Bosie este a treia chilie de la vest de biserica rupestră a complexului monastic nominalizat, în partea inferioară a versantului de nord al promontoriului Butuceni, sectorul nr.11, în strat de calcar sarmaţian.

Grota nr.4 reprezintă o chilie de călugări. Planul ei este poligonal. Dimensiunile aproximative 5 x 3,5-4 x 2-2,2 m. Are pereţi verticali şi tavan plat. Pe alocuri se păstrează fragmente de tencuială de lut. De-a lungul pereţilor încăperii se păstrează urmele unei banchete continue de piatră. Accesul în grotă este asigurat dinspre terasă de o deschidere în colţul de nord al încăperii. În colţul de nord-vest al încăperii se află o deschidere ce accede în grota nr.5. Câte o deschidere de fereastră nu prea mare se află în pereţii de nord-est şi nord-vesta chiliei. În peretele de sud-est al chiliei se află o deschidere mare, puţin arcuită, ce permite accesul într-o încăpere nu prea mare, de 2 x 1.5 x 1.8 m, cu nişe de origine carstică în pereţi. Posibil, la una dintre refaceri încăperile respective au fost utilizate drept paraclis.

Podeaua încăperii cândva a fost acoperită cu un strat de lut bine uscat. La cercetarea podelei, aici au fost depistate fragmente de sticlă verzuie provenite de la vitraliile care odinioară erau montate în ferestrele chiliei. Ultima perioadă de intervenţie în planimetria şi spaţialitatea încăperii corespunde refacerii iniţiate în anii 60 ai sec. al XVII-lea de către pârcălabul de Orhei, Bosie. Terasa din faţa grotei nr.3 conţine mai multe gropi funerare.

Este un complex original, care conservă o arhitectură rupestră autentică medievală.

A fost înregistrat prima dată în anul 1998 în cadrul proiectului internaţional al şantierului arheologic Orheiul Vechi sub conducerea lui Gh.Postică, de către S.Ciocanu, T. Bobrovski şi B. Riduş.

Date privind Grota nr.4 se conţin şi în rapoartele de săpături arheologice de la Orheiul Vechi din anii 2000-2001.

Grota se află într-o stare de conservare nesatisfăcătoare, riscând din cauza eroziunii accentuate distrugerea peretelui de nord-est, dinspre terasă.

Pentru protejarea grotei sunt necesare acţiuni de consolidare a peretelui, tratarea cu substanţe speciale a suprafeţei stâncii pentru oprirea erodării lui, stoparea turismului neorganizat şi monitorizări periodice ale acesteia de cel puţin o dată pe an.

Prezentul text a fost elaborat de către dr. arh. S.Ciocanu în baza observaţiilor vizuale asupra complexului din anul 2006 şi a materialelor cercetărilor anterioare din anii 1998-2001 (vezi bibliografia).

Bibliografie:

Gh. Postică. Raport ştiinţific Privind rezultatele investigaţiilor arheologice din anul 1999 de la Orheiul Vechi, Chişinău, 2000; Sergius Ciocanu, Noi constatări privind biserica Sfântul Nicolae a mănăstirii lui Bosie de la Orheiul Vechi şi inscripţiile ei medievale, în Revista de Istorie a Moldovei, nr. 1-2, Chişinău, 2000, p.68-77; Gh. Postică. Raport ştiinţific Privind rezultatele investigaţiilor arheologice din anul 2000 de la Orheiul Vechi, Chişinău, 2001.

Autorul textului: Dr. Sergius Ciocanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *