Română      Русский      English
Prima pagină  »  Patrimoniu cultural  »  Arhitectura medievală
Arhitectura medievală
Caravanserai

Vestigiile Caravanseraiului se află în centrul platoului Peştera. Este rectangulară în plan, construită din piatră de calcar. De la ea s-au păstrat fundaţiile şi o parte mică a pereţilor. Intrările în clădire se aflau dinspre nord şi sud, prin portaluri, de la care au rămas doar părţile de jos ale pilonilor.

Clădirea este amplasată perpendicular cotelor de relief, cu orientarea axei longitudinale în direcţia nord-sud, cu o deviere de 10° spre est. Edificiul este amplasat la 21 m distanţă spre est de incinta Moscheiei, cu o retragere de 3,5 m spre sud faţă de linia de nord a clădirii vecine.

După cercetările arheologice din anii 1974-1978 acesta a fost identificată drept un caravanserai construit în timpul dominaţiei Hoardei de Aur, construcţia datat ă cu jumătatea secolului al XIV-lea.

Pereţii au fost construiţi în tehnica opus emplecton din piatră de calcar, cu mortar din var, cu grosimea pereţilor de 1,1-1,12 m. Pereţii s-au păstrat pe o înălţime care nu întrece 50 cm de la nivelul fundaţiei, iar în partea de vest, numai 15 cm. Cercetările arheologice au atestat folosirea mortarului de var la finisarea pereţilor din exterior, observaţie care ar conduce la concluzia că construcţia edificiului a fost terminată. Fundamentul este continuu sub toată clădirea, inclusiv sub pilonii intrării, cu înălţimea de 20-50 cm, având o lărgire faţă de pereţi, în exterior lată de 10-15 cm, iar in interior de 32-50 cm. La colţurile clădirii erau amplasate pietre prelucrate.

Clădirea are o configuraţie rectangulară în plan, cu dimensiunile de 55,87x26,50 m. Comportă două intrări prin portaluri, soluţionate planimetric identic. La mijlocul laturii scurte de nord, se aflau pilonii portalului intrării principale. Portalul era lat de 6,91 m, cu lungimea pilonilor de 2,82 m şi lăţimea de 1,76 m, cu intervalul dintre ei de 3,0 m. A fost găsită in situ o jumătate din pragul intrării, – o piatră lungă de 1,10 m şi lată de 57 cm. În colţul exterior avea o gaură pentru "călcâiul" pivotant al canatului uşii, care permitea deschiderea ei în interior. Golul de intrare, care trebuia să aibă două pietre de prag de acest tip, însuma 1,6 m.

Portalul intrării de sud era mai îngust cu 85 de cm, avea lăţimea de 6,04 m, cu pilonii de 2,82x1,52 m, cu un spaţiu între ei de 3,0 m, intrarea fiind ridicată la cca. 1,00 m înălţime faţă de cota fundaţiei. Prin ultima particularitate se deosebeşte sensibil de portalul din partea de nord. Pilonii intrării de sud nu sunt ţesuţi cu pereţii incintei, de unde poate fi trasă concluzia cu privire la posteritatea lor.

Mai târziu intervalul dintre pilonii acestui portal a fost umplut cu pământ, iar la cota intrării, au fost aşezate pietre reutilizate sub forma pardoselii. Acest fapt a condus la tratarea iniţială, eronată, a portalului de sud că ar fi un turn. Şi aici, ca şi la intrarea de nord, a fost găsită in situ o piatră de prag, lungă de 87 cm şi lată de 56 cm, cu o adâncitură pentru "călcâiul" canatului uşii. Reieşind din aceste dimensiuni, s-a calculat că intrarea era largă de 1,30 m.

În centrul geometric al curţii a fost depistată o groapă adâncită în sol, aproape pătrată în plan, cu colţurile rotunjite. Avea dimensiunile de 3,80x3,50 m, adâncită la 1,05 m, tencuită cu mortar de acelaşi tip ca şi la clădirea precedentă, gros de 4,5 − 5,0 cm. Spre ea, trasat pe axa longitudinală a clădirii, era orientat un şanţ, cu o lungime de 6,40 m, lat de 0,70-1,00 m şi adânc de 0,60 m. Probabil era un rezervor, iar canalul orientat spre el  servea pentru aducerea apei.

În perimetrul format de pereţii exteriori au fost găsite urme de la unele construcţii interioare. Erau câteva şanţuri, care ar putea fi de la fundaţii − unul avea lungimea de 8,90 m, lăţimea de 65-80 cm, adâncit la 20-30 cm, amplasat în apropierea zidului de vest. Lângă peretele de est se aflau două şanţuri, primul, la cca.3,0 m depărtare, cu lungimea de 20,90 m şi lăţimea de 70-150 cm, adâncit la 80-85 cm, al doilea la 4,5 m de primul, lung de 13,5 m, lat de 0,5-1,0 m şi adânc de 40-70 cm. Acestea ar putea proveni de la fundaţia peretelui şi a pilonilor galeriei, amplasate în faţa lui. Sau, este posibil să fi rămas de la pilonii interiori pe care se sprijineau bolţile ce acopereau acest edificiu, după exemplele caravanseraiurilor hibernale din Anatolia.

Bibliografie:

  1. Bârnea P., Reaboi T., Arhitectura monumentală a Oraşului Nou (Şehr al-Gadid), în Memoria Antiqvitatis, t. XX, 1995, p. 261-267;
  2. Hâncu I. Construcţii monumentale de la Orheiul Vechi, în Orheiul Vechi. Buletin istoric-arheologic, Chişinău, 1998, p. 17;
  3. Nesterov T. Monumente de arhitectură musulmană de la Orheiul Vechi, în Sud-Est, 2002, nr.2, (48), p.118-122;
  4. Nesterov T. Ansamblul din două clădiri monumentale din centrul sitului Orheiul Vechi, în Arta -2002, p.17-24;
  5. Nesterov T. Situl Orheiul Vechi. Monumentele de arhitectură, Chişinău, Editura Epigraf, 2003, p. 46-56, 96-100.
  6. Абызова Е. H., Бырня П. П. Топография и культурная стратиграфия Старого Орхея, în АИМ в 1982 году, Chişinău, Editura Ştiinţa, 1986, p. 119;
  7. Абызова Е. H., Бырня П. П. Археологические работы в Старом Орхее в 1974-1976, în АИМ в 1974-1976 гг., Chişinău, Editura Ştiinţa, 1981, p. 166;
  8. Бырня П. П. Краткие итоги археологических раскопок в Старом Орхее в 1969 г., в АИМ в 1968-1969 гг., Chişinău, Editura Ştiinţa, 1972, p. 183-200;
  9. Бырня П. П. К исследованию монументальных сооружений XIV в. в Старом Орхее, în Тезисы докладов конференции „Новейшие открытия советских археологов”, Kiev, 1975;
  10. Бырня П. П. Каменное сооружение I в Старом Орхее, în ИСПДПМ, Chişinău, Editura Ştiinţa, 1985, p. 31.



Arhitectura medievală


© 2020 Orheiul Vechi Rezervația Cultural-Naturală
PAGINA ÎN SUS