Română      Русский      English
Prima pagină  »  Patrimoniu natural  »  Structuri geologice
Structuri geologice
Terasele din Valea Răutului

În zona Rezervaţiei cultural-naturale Orheiul Vechi sunt prezente urmele a 11 terase formate de scurgerea străveche a râului Nistru, dintre care patru terase (nr. I-IV) sunt din perioada cuaternară, iar altele cinci (nr. VII-XI) din pliocen.

Terasele cuaternare (nr. I-IV) reprezintă trepte înguste, care se înalţă de asupra albiei minore a râului Răut de la 5-6 m până la 80 m. Morfologic aceste terase sunt slab exprimate fiind depistate doar în rezultatul forajelor. Acestea reprezintă de obicei glacisuri erozionale prezente în buclele meandrelor pe sectorul com. Trebujeni.

Din punct de vedere genetic terasele cuaternare pot fi atribuite la categoria celor erozional-acumulative, patul lor aflându-se de asupra nivelului apei în albia minoră.

Terasele din plioceni (nr. VII-XI) se diferenţiază la suprafaţă cu ochiul liber.

Terasa a VII-a a Nistrului de vârstă eopleistocenică reprezintă o treaptă structurală situată pe versantul stâng al râului Răut în amonte de com. Trebujeni şi pe versantul drept al râului în amonte de s. Maşcăuţi. Înălţimea absolută a podului terasei constituie 80-100 m; soclul terasei este reprezentat de nisipuri şi argile ale pachetului 3 ale Sarmaţianului mediu. Podul terasei în amonte de s. Maşcăuţi are o lăţime de 500-600 m.

Terasa a VIII-a a Nistrului de vârstă eopleistocenică reprezintă o treptă acumulativă situată pe versantul stâng şi drept al râului Răut în amonte de com. Trebujeni, pe versantul drept al râului Răut în amonte de s. Maşcăuţi şi pe versantul stâng al râului vizavi de s. Morovaia. Înălţimea absolută a podului terasei constituie 100-110 m.

Această terasă este bine exprimată în amonte de s. Maşcăuţi la o distanţă de 600 m pe versantul drept al Râutului. Altitudinea absolută este de 110 m. Privită de jos în sus terasa cuprinde: a) Siltite de culoare gălbuie cu intercalaţii de nisip, prundiş (jasp, gresie, cuarţ, cremene) bine rulat cu diametrul de 1-2 cm, cu stratificaţie oblică, şi unele intercalaţii de culoare ruginie datorită oxizilor de fier, sunt prezente concreţiuni carbonatice, iar în partea superioară sunt prezente strate de culoare galbenă-verzuie cu grosimea vizibilă de 2,2 m; b) Sol fosil cu două orizonturi de concreţiuni carbonatice  de 0,8-1,0 m; c) Depozit loessoid cu grosimea de 1,2 m şi d) Sol contemporan cu grosimea de 0,5 m.

Terasa a IX-a a Nistrului de vârstă eopleistocenică reprezintă o treaptă acumulativă situată pe versanţii stâng şi drept ai râului Răut în amonte de com. Trebujeni şi pe versantul drept al râului vizavi de s. Butuceni. Înălţimea absolută a podului terasei constituie 110-150 m.

Această terasă este bine exprimată pe versantul stâng în amonte de com. Trebujeni, unde se deosebesc următoarele straturi (de jos în sus): a) Nisip micro şi mezogranular de culoare surie-cărămizie, cu o stratificaţie oblică, în partea superioară cu intercalaţii de strate subţiri de argilă. Grosimea vizibilă – 1,5 m; b) Argilă de culoare galbenă-surie cu pete întunecate de oxizi de mangan, care mărturisesc despre un peisaj de mlaştină, cu stratificare orizontală. Grosimea vizibilă – 1,1 m; c) Nisip argilos, microgranular, nestratificat, cu concreţiuni carbonatice. Grosimea – 2,0 m; d) Lut de culoare galbenă, poros, cu concreţiuni carbonatice, în deosebi în partea superioară. Grosimea –  5,0 m; e) Sol fosil de culoare brună-cafenie cu o grosime de 1,3 m; f) Depozite loessoide de culoare galbenă, cu porozitate pronunţată şi grosimea de 0,8 m; g) Sol contemporan, grosimea – 0,5 m.

Terasa a X-a a Nistrului de vârstă pliocenică (a10N23aK3) reprezintă o treaptă acumulativă situată pe versanul stâng al râului Răut în amonte de com. Trebujeni şi pe versantul drept al râului vizavi de Butuceni şi Trebujeni. Înălţimea absolută a podului terasei constituie 150-180 m. Soclul terasei este reprezentat de argile şi nisipuri care formează pachetul 3 al Sarmaţianului mediu. Înălţimea absolută a soclului constituie 130-143 m. Terasa a X-a a fost depistată cu ajutorul forajului, mai bine este esprimată în sonda 60 amplasată în sud-vest de biserica din Trebujeni la o distanţă de 2,2 km şi înălţimea absolută de 178 m (de jos în sus): a) Calcare oolitice cu grosimea de 1,0 m de vârsta Sarmaţianului mediu (N1S22-3); b) Argilă verde surie compactă (N1S23). Grosimea – 1,0 m; c) Nisip divers cuarţifer, acvifer, cu intercalaţii de prundiş (a10N23 aK3). Grosimea – 6,9 m; d) Aleurit compact cafeniu cu urme de carbonaţi. Grosimea – 3,3 m; e) Aleurite argiloase galben-cafeniu. Grosimea – 1,6 m; f) Sol fosil cafeniu cu intercalaţii de nisip şi prezenţa carbonaţilor. Grosime – 3,7 m.

Orizontul 4, 5 şi 6 reprezintă un facies de albie majoră; g) Aleurite nisipoase galbene cu urme de carbonaţi. Grosimea – 6,2 m; h) Aleurite argiloase mediu. Grosimea – 0,9 m; i) Sol fosil cafeniu cu prezenţa carbonaţilor. Grosimea – 1,8 m; j) Aleurite argiloase compacte cafenii deschise. Grosimea – 2,4 m; k) Sol fosil cafeniu închis, la bază cafeniu deschis, grosimea – 2,4 m; l) Aleurite argiloase medii cu prezenţa carbonaţilor. Grosimea – 2,3 m; m) n) Aleurite argiloase compacte, cafenii deschise, cu fisuri verticale şi urme de carbonaţi. Grosimea – 5,6 m; o)Orizonturile 7-13 (edN23-QIII) constituie un facies subaeral; p) Sol actual contemporan (eQIV) cu grosimea de 0,9 m.

Terasa a XI-a a Nistrului de vârstă pliocenică (a11N23aK3) reprezintă o treaptă acumulativă a râului Nistru situată pe versantul drept al râului Răut pe cumpăna de apă în partea de sud-vest de s. Butuceni. Înălţimea absolută a podului terasei este mai mare de 180 m. Soclul terasei se află la o înălţime absolută de 164-170 m şi o înălțime relativă de 151-159 m,  fiind reprezentat de argilele pachetului 4 al Sarmaţianului mediu.

Bibliografie:

Boboc N., Castraveţ T., Chirică L. Aspecte privind relieful complexului istorico-natural “Orheiul Vechi”, In: Mediul ambiant, nr. 3, 2007, p. 6-10.

Boboc N., Castraveţ T., Chirică L. Caracterizarea geologică şi hidrogeologică a complexului istorico-natural “Orheiul Vechi”, In: Analele ştiinţifice USM, Seria “Ştiinţe chimico-biologice”, Chişinău, 2007, p. 192-195.

©  Nicolae Boboc, Lazar Chirică, Tudor Castraveţ.




Structuri geologice


© 2020 Orheiul Vechi Rezervația Cultural-Naturală
PAGINA ÎN SUS