Română      Русский      English
Prima pagină  »  Istoria  »  Etapele
Etapele formării Peisajului Cultural Orheiul Vechi

Peisajul arheologic Orheiul Vechi s-a format pe parcursul a trei etape majore:

I. Constituirea formaţiunilor geologice, a reliefului şi a reţelei hidrografice. În această etapă în mod natural s-au format elementele majore ale reliefului actual. Ea a cuprins intervalul de timp între cca 13.000.000 – cca. 30.000 ani în urmă.

II. Constituirea şi dezvoltarea peisajului arheologic. În această perioadă, începând cu stabilirea primelor comunităţi umane până la epoca modernă, omul s-a adaptat la cadrul natural existent, l-a modificat, adaptându-l la nevoile sale. Pe parcursul acestei etape în urma activităţii omului s-au creat cele mai relevante depuneri arheologice. Această etapă a cuprins intervalul de timp de la paleoliticul superior (cca. 30.000 î.Hr.) şi până la mijlocul secolului XX.

III. Conştientizarea şi prezervarea peisajului arheologic. Această etapă începe odată cu primele acţiuni de cercetare şi protejare a peisajului arheologic. În urma cercetărilor specializate a fost conştientizată valoarea patrimonială a peisajului, a fost creat cadrul legislativ şi organizatoric în vederea protejării şi valorificării lui. Pe parcursul acestei etape se desfăşoară activităţi sistematice de conservare şi protejare a patrimoniului arheologic. Această etapă cuprinde intervalul de timp de la 1947 până în prezent. 

În urma proceselor naturale desfăşurate pe parcursul a peste 10 milioane de ani, în zona Orheiului Vechi s-a constituit un peisaj natural cu totul deosebit, faţă de restul regiunii. Trei sunt elementele semnificative care dau notă aparte acestui peisaj. Înainte de toate, relieful delimitează foarte clar acest peisaj de restul zonei, oferă o protecţie naturală, atât a întregului peisaj, cât şi a unor componente ale acestuia. În al doilea rând, Peisajul este străbătut de râul Răut, cel mai important afluent al Nistrului, ceea ce asigura condiţii favorabile de transport pe distanţe mari şi, respectiv, la reţelele comerciale importante. Al treilea element semnificativ al Peisajului îl constituie deficitul acut al terenurilor care se pretează pentru cultivarea plantelor.

În aceste condiţii, peisajul natural de la Orheiul Vechi nu oferea condiţii favorabile comunităţilor rurale a căror subzistenţă era asigurată eminamente din agricultură. În schimb, comunităţile complexe, cu structuri sociale, politice, militare, religioase etc., ale căror surse economice principale erau asigurate din comerţ şi dominaţie politică, au fost deosebit de favorizate de acest cadru natural. Astfel, cele mai intense şi complexe locuiri în zona defileului Răutului au avut loc în trei epoci distincte: getică (secolele IV-III î.Hr.), mongolă (cca 1330-1369) şi moldovenească medievală (secolele XV-XVI). Aceste etape, lăsând la o parte diferenţele semnificative între ele, aveau în comun câteva elemente esenţiale:  a) ponderea ridicată a comerţului în activitatea economică, b) existenţa unor structuri politice, militare şi religioase deosebit de importante, c) importanţa acordată apărării teritoriului. Totodată, locuirile având la bază economie naturală, care îşi asigurau hrana eminamente din exploatarea directă a resurselor naturale a zonei (de exemplu din paleolitic, eneolitic, prima epocă a fierului, perioada antică târzie, perioada medievală timpurie, perioada modernă) au fost de mult mai mică intensitate şi anvergură. Sărăcia resurselor naturale de hrană a făcut ca în unele perioade (de exemplu în mezolitic, neolitic şi epoca bronzului) zona să nu fie locuită.

Cea de-a doua etapă a formării Peisajului Arheologic Orheiul Vechi începe odată cu stabilirea primelor comunităţi umane. În această etapă, omul a adaptat şi modificat în mod substanţial peisajul natural, adăugându-i astfel, o componentă nouă, cea de origine antropică. Începând cu paleoliticul superior până în perioada recentă, fără întreruperi majore, comunităţile umane s-au adaptat mediului, exploatându-l pentru locuit, adăpost şi hrană. Pe tot parcursul acestei etape, comunităţile umane au valorificat resursele naturale accesibile, creând diverse structuri (aşezări, locuinţe, anexe gospodăreşti, căi de acces, locuri de cult, fortificaţii etc.), atât în adâncul rocii şi solului cât şi la suprafaţă. Urmele materiale ale locuirilor umane au creat depuneri arheologice succesive, afectând de fiecare dată vestigiile din epocile precedente. Astfel, interacţiunea omului şi naturii a îmbogăţit peisajul cu o componentă nouă - vestigii arheologice. Acestea reprezintă cea mai importantă caracteristică a Peisajului Orheiului Vechi.

În prezent, la suprafaţa terenului şi în adâncimea solului, se găsesc numeroase vestigii datând din diverse epoci, începând din paleolitic până în epoca modernă. Cele mai multe vestigii arheologice se află în adâncul solului. Totodată, o parte din vestigii - urmele unor construcţii de apărare (valuri, şanţuri etc.), de interes public (pieţe, depozite, construcţii de cult, băi, stâlpi de piatră etc.) şi de locuit (locuinţe cu zid de piatră, peşteri, grote etc.) - se observă la suprafaţa terenului în prezent. Cele mai vizibile vestigii arheologice în cadrul peisajului Orheiului Vechi datează din trei perioade: getică (550-200 î.Hr.), mongolă (oraşul Şehr al-Cedid din 1330-1369) şi moldovenească (oraşul Orhei din 1370-1540).

Depunerile arheologice din perimetrul peisajului sunt deosebit de complexe. Ele, pe de o parte sunt formate din vestigii din epoci diferite, adesea pe aceleaşi locuri, iar pe de altă parte, adesea, din cauza distrugerilor şi dislocărilor, se află în poziţie secundară.

Evoluţia Peisajului arheologic de la Orheiul Vechi a parcurs zece perioade majore:

  1. Paleoliticul superior, 30.000-20.000 ani î.Hr.
  2. Eneoliticul, mileniul V î.Hr. (cultura Precucuteni-Cucuteni-Tripolie)
  3. Prima epocă a fierului, c. 1100-750 î.Hr. (culturile Chişinău-Corlăteni, Cozia-Saharna)
  4. A doua epocă a fierului, cca. 650-50 î.Hr. (culturile Getică şi Poieneşti-Lucăşeuca)
  5. Perioada antică târzie, cca. 200-425 (cultura Sântana de Mureș-Cerneahov)
  6. Preludiul epocii medievale, secolele V-IX (culturile Costişa-Botoşana-Hansca şi Lozna-Borniş)
  7. Perioada medievală timpurie, secolele X-XIV (culturile Dridu şi Brăneşti-Lencăuţi)
  8. Perioada oraşul mongol Şehr al-Cedid, cca. 1330-1369
  9. Perioada oraşul moldovenesc Orhei, cca. 1370-1540
  10. Perioada post-Orheiul Vechi, cca 1540-1946

© Gheorghe Postică, Valeriu Cavruc



Prima pagină  »  Istoria  »  Etapele

© 2018 Orheiul Vechi Rezervația Cultural-Naturală
PAGINA ÎN SUS