Română      Русский      English
Prima pagină  »  Istoria  »  Formarea cadrului natural
Formarea cadrului natural, cca.13 mln.-30 mii î.Hr.

Formarea cadrului natural al Peisajului Orheiul Vechi cuprinde următoarele procese:

  • Formarea recifului de calcare sarmaţiene în perioada miocenului în cadrul Mării Sarmatice (13,0-8,0 milioane ani),
  • Formarea depunerilor argiloase meotiene-miocene (8,0-5,3 milioane ani) şi pontiene-pliocene (5,3-2,0 milioane ani)
  • Erodarea depunerilor meotiene-pontice de către apele Nistrului în pliocenul târziu-începutul eopleistocenului (circa 2,0 milioane ani) şi formarea depunerilor argiloase (terasele nr. 7-11) din eopleistocen (1,8-0,8 milioane ani).
  • Formarea defileului râului Răut, a defileelor adiacente, a reliefului (terasele nr. 1-4), vegetaţiei şi faunei cuaternarului (0,8 milioane - circa 30 mii ani),

Procesul formării actualului peisaj al zonei Orheiul Vechi, începe în perioada sarmaţianului mijlociu - epoca miocenului, cu circa 13,0 milioane ani în urmă, când teritoriul respectiv reprezenta fundul unei mări salmaţene, cunoscută în literatura de specialitate drept „Marea Sarmatică”. Pe parcursul Sarmaţianului Mijlociu (=Basarabean), datorită salinităţii reduse a apelor mării, în asociere cu temperaturile înalte, în zona respectivă, s-au dezvoltat intens colonii de corali şi de moluşte fosile, care într-un timp geologic relativ restrâns, de doar câteva milioane de ani, au concrescut recife de calcar sub forma unor platforme suprapuse, grosimea cărora în funcţiune de condiţiile climaterice a atins de la câţiva centimetri până la 2-3 m.

În miocenul târziu (8,0-5,3 milioane ani) şi în pliocen (5,3-1,8 milioane ani), în cadrul continental al Mării Meotice şi Mării Pontice, s-au format depuneri aluviale de argilă şi nisipuri, care în zona Orheiului Vechi lipsesc datorită erodării lor de către apele Nistrului în pliocenul târziu-începutul eopleistocenului.

În perioada eopleistocenului, ca rezultat al depunerilor aluviale ale râului Nistru, în zona Orheiului Vechi s-au format depuneri argiloase şi nisipoase care au constituit cinci terase (nr. 7-11).

După regresiunea pontică, produsă cu circa 1,0 milion de ani în urmă, în cuaternar, ca rezultat al proceselor de eroziune fluvială a calcarelor sarmaţiene mijlocii, în zona Orheiului Vechi se conturează defileul meandric al râului Răut şi defileule afluenţilor săi. Pe parcursul acestei perioade se formează patru terase noi ale râului Răut (nr. 1-4), iar relieful, vegetaţia şi fauna capătă forme apropiate de cele contemporane.

În urma proceselor naturale menţionate, către mileniul XXX î.Hr., când primele comunităţi umane au început să poposească în zonă, s-a încheiat în linii mari procesul exclusiv natural al formării peisajului. Acesta întrunea condiţii de habitat complexe, cu avantajele şi dezavantajele sale. Avantajele principale pe care le oferea peisajul au constat în existenţa unor elemente naturale de apărare (de exemplu maluri abrupte ale Răutului, promontorii înconjurate de cursul aceluiaşi râu, existenţa în stâncile râului a unor grote şi peşteri naturale), de flora şi fauna terestră şi acvatică – în linii mari comparabilă cu alte zone, care putea constitui sursa de hrană şi pentru alte nevoi. La acestea se mai adaugă faptul că peisajul este traversat de râul Răut care, dincolo de faptul că era o sursă importantă de apă şi hrană, era şi o cale naturală de comunicare cu zonele vecine şi mai îndepărtate. Totodată, locuirea umană din zonă a fost şi este puternic dezavantajată de puţinătatea solurilor fertile. Acestea sunt concentrate exclusiv în lunca Răutului, suprafaţa terenurilor cu soluri fertile reprezentând cca 20 % din toată suprafaţa Peisajului.    

© Dr. Lazar Chirică, Dr.hab. Gheorghe Postică



Prima pagină  »  Istoria  »  Formarea cadrului natural

© 2018 Orheiul Vechi Rezervația Cultural-Naturală
PAGINA ÎN SUS