Română      Русский      English
Prima pagină  »  Istoria  »  Perioada dominaţiei mongole, Orașul Șehr al-Cedid
Perioada oraşului mongol Şehr al-Cedid, cca. 1330-1369

În jurul anului 1330, în contextul fragmentării politice a Hoardei de Aur (entitate statală desprinsă din Imperiul Mongol, care cuprindea teritoriile cuprinse între Asia Mijlocie şi Dunărea de Jos), în defileul Răutului, pe promontoriul Peştera, a fost întemeiat un oraş medieval de factură orientală, cunoscut sub numele de Şehr al-Cedid/Yangy Şehr (=Oraşul Nou).

Elita politică mongolă a ales această locaţie pentru întemeierea oraşului plecând de la valenţele naturale defensive ale peisajului, şi totodată, datorită faptului că acest loc este conectat în mod natural – prin cursul Răutului – la ruta comercială principală a regiunii Nistru, care asigura legătura între spaţiul Carpatic şi Pontic. În acest mod, ei şi-au adaptat în mod perfect nevoile de dominare, control şi comerţ cu peisajul natural.

În incinta oraşului au funcţionat numeroase ateliere de producţie: monetărie, ateliere de prelucrare a fierului, de giuvaiergii, de produs ceramică, de prelucrarea osului, cuptoare de stins var şi altele. Pentru a asigura materia primă necesară acestor ateliere, numeroşi meşteşugari, de cele mai multe ori aduşi din îndepărtatele centre orientale din Asia Mijlocie şi Caucaz, pe larg au exploatat resursele existente în regiune, inclusiv în perimetrul peisajului. Astfel, calcarul necesar pentru producerea varului a fost extras din rocile din împrejurimile oraşului. Minereul de fier se găsea în abundenţă în solurile din defileul Răutului. Prin urmare, activităţile economice au afectat atât incinta oraşului cât şi împrejurimile acestuia. Astfel, depunerile arheologice din incinta oraşului abundă în zgură de fier şi lut, deşeuri de olărit şi prelucrarea osului şi altele. Totodată, au fost identificate locuri de exploatare a zăcămintelor din zonă, de pildă, în valea Răutului se observă urme de extragere a calcarului.

În decursul celor patru decenii de existenţă a oraşului au fost construite numeroase clădiri de piatră şi cărămidă arsă şi nearsă. Din construcţiile cele mai importante menţionăm: Citadela, Caravanseraiul, Moscheea, Mausoleul, trei băii publice cu sisteme de canalizare performante, numeroase locuinţe şi ateliere. În decursul celor patru decenii în perimetrul oraşului s-au format depuneri arheologice alcătuite din deşeuri menajere şi de producţie, obiecte abandonate, resturi de construcţii etc.

Deşi oraşul a existat doar patru decenii, stratul de cultură din perioada mongolă este deosebit de consistent şi bogat, atingând pe alocuri grosimea de până la 1,50 m. Toate acestea au adus modificări substanţiale peisajului, ruinele multor construcţii fiind vizibile cu ochiul liber şi în prezent, la suprafaţa terenului existând numeroase urme de construcţii, artefacte, urme de hrană, cenuşă etc. Totodată, în incinta oraşului au funcţionat două cimitire fără semne distinctive la suprafaţă.

Dincolo de urmele diverselor activităţi edilitare şi economice, în cuprinsul oraşului Şehr al-Cedid au fost realizate şi opere de artă monumentală. Una dintre ele o reprezintă un basorelief cioplit în stâncă, pe panta accentuată de nord a promontoriului Peştera, în preajma citadelei. Acesta reprezentă chipul unui bărbat de tip mongoloid, după toate aparenţele un important personaj militar. Basorelieful este bine vizibil în prezent pe locul său iniţial.

Oraşul ocupa toată suprafaţa promontoriului Peştera cuprinsă între cursul sinuos al Răutului. Fiind izolat din trei părţi de malurile greu accesibile ale Răutului, oraşul a fost bine protejat natural. Singura cale de acces în oraş a fost posibilă doar dinspre vest. Acest loc a fost apărat în perioada mongolă de o garnizoană permanentă începând din a doua etapă a existenţei oraşului.

În interiorul oraşului, pe parcursul dezvoltării sale au fost construite nenumărate edificii, de locuit, de meşteşuguri, reşedinţe ale administraţiei, de cult şi altele de interes public – caravanserai şi trei băi. Acestea au fost concentrate în părţile distincte ale oraşului. Astfel, locuinţele pentru garnizoana militară au fost amenajate la intrarea în oraş dinspre vest; reşedinţa administrativă se afla în partea centrală a oraşului; zona comercială alcătuită din caravanseraiul şi târgul au fost amenajate în partea central-estică; cele două moschei se aflau în locuri diferite: prima în partea centrală a oraşului, iar cea de a doua, conform tradiţiei musulmane, în vecinătatea nemijlocită a caravanseraiului; biserica creştină a fost ridicată în vecinătatea caravanseraiului; atelierele meşteşugăreşti erau concentrate preponderent în preajma zonei comerciale; cele două cimitire au funcţionat în interiorul oraşului, unul la marginea de vest a acestuia, iar altul – lângă biserică; cele trei băi au fost amenajate în apropierea Răutului, în locuri distincte: una pe panta de nord a promontoriului şi două pe cea de sud; locuinţe au fost amenajate pe toată întinderea promontoriului.

Un centru care cumula cele mai diverse activităţi, se afla în preajma Moscheii din partea centrală a oraşului. Pe exteriorul zidurilor acesteia, au fost construite numeroase complexe de producţie şi de locuit, inclusiv, 3 cuptoare din lut de dimensiuni mari, 9 cuptoare de copt pâine tipice orientale – de tip tandâr, un atelier de ars ceramică alcătuit din trei încăperi, 8 gropi menajere şi 3 construcţii (locuinţe şi dependinţe) cu structuri uşoare din lemn. În acelaşi timp, de zidul Caravanseraiului au fost alipite: un atelier de giuvaiergii alcătuit din trei încăperi cu ziduri din piatră, o locuinţă cu structură uşoară din lemn, un cuptor din lut de dimensiuni mari. Totodată, în spaţiul dintre moschee şi caravanserai, la etapa edificării lor, a fost amenajat un cuptor de dimensiuni foarte mari de ars var.

În cei patruzeci de ani de existenţă, oraşul Şehr al-Cedid a parcurs trei etape de bază.

1. La prima etapă (cca. 1330-1350) a fost construită o moschee (nr. 1) cu un mausoleu la subsol.

2. La a doua etapă (cca. 1350-1366) a fost construit un caravanserai (construcţie destinată pentru găzduirea caravanelor negustorilor şi mărfurile lor), o nouă moschee (nr. 2) şi trei băi publice. La sfârşitul acestei etape (1363-1365), în contextul intensificării tensiunilor în interiorul Hoardei de Aur, brusc a crescut importanţa militară a oraşului. De aceea, hanul Hoardei de Aur Abdullah s-a mutat din capitala acestui stat aflată la Seraiul de pe Volga, în oraşul Şehr al-Cedid din valea Răutului. În aceste condiţii, în singurul loc de acces în oraş nefortificat natural, la intrarea dinspre vest, a fost amenajată o garnizoană militară, cu locuinţe circulare de tip iurtă, în care staţionau militarii.

3. La a treia etapă (1366-1369) pe locul fostei moschei nr. 1, a fost construit un palat înconjurat de zidurile unei citadele, ca reşedinţă a guvernatorului (seyh/amir). În aceiaşi perioadă, în contextul convertirii elitei oraşului la creştinism, a fost construită o biserică. A fost o perioadă de maximă autoritate a oraşului, fapt confirmat, printre altele, de numeroase monede de argint şi aramă cu legendele Şehr al-Cedid/Yangi Şehr bătute în acest oraş. Între 1366-1369, în contextul tranziției elitei de la Islam la creștinism, moscheea cu mausoleu, a suferit schimbării dramatice, fiind transformată în palatul de reședința a emirului. Partea terestră a construcţiei precedente a fost extinsă, iar cea subterană a primit o altă destinație fiind transformată în depozit sau bazin de apă. La clădirea fundaţiilor au fost utilizate blocuri de piatră din construcţiile mai vechi, inclusiv o piatră de fosta moschee cu inscripţie arabă.

În anii 60 ai secolului al XIV contextul geopolitic era din ce în mai defavorabil pentru autorităţile mongole din regiune. Pe lângă tensiunile din interiorul Hoardei de Aur la aceasta a contribuit şi apariţia în vecinătatea nemijlocită a statului creştin Ţara Moldovei (1359). În aceste condiţii, o parte din mongolii (musulmani) din zonă şi din oraşul de pe Răut sau refugiat în regiunile interioare ale Hoardei de Aur. După toate probabilităţile, mongolii creştini de la Şehr al-Cedid au rămas în oraş, ca în scurt timp, să se integreze în statul creştin Ţara Moldovei. Contrar interpretărilor mai vechi, oraşul mongol nu a fost distrus cu ocazia intrării sale sub autoritatea Ţării Moldovei. Dimpotrivă, conform cercetărilor recente, oraşul a fost adaptat la noul său statut, de cetate creştină aflată sub autoritatea Domnului Ţării Moldovei.

Locuirile din această perioadă s-au suprapus integral peste aşezările din epocile anterioare de pe promontoriul Peştera: paleolitic, eneolitic, epoca fierului timpuriu, perioada antică târzie şi medieval timpurie. Întrucât construirea şi amenajarea oraşului mongol a implicat intervenţii majore în sol (şanţuri pentru fundaţiile clădirilor, ziduri, locuinţe adâncite, gropi menajere, complexe funerare şi cele de cult şi al.), acesta a afectat vestigiile arheologice din epocile menţionate în mod substanţial, adesea dislocându-le, distrugându-le şi antrenându-le în noi structuri. În comparaţie cu distrugerile aduse urmelor materiale din epocile anterioare, prejudiciile pricinuite acestora în perioada mongolă au fost cele mai dramatice. Totodată, trebuie menţionat că în perioada oraşului mongol au fost exploatate şi unele zone aflate în afara incintei oraşului. Astfel, pe terasa superioară a versantului Maşcăuţi, pe locul aşezării din perioada pre-mongolă, a continuat locuirea rurală a populaţiei autohtone, ale căror urme îmbină vestigii specifice atât culturii autohtone, cât şi celei de factură orientală.

Prin urmare, oraşul mongol a modificat în mod fundamental peisajul de la Orheiul Vechi, afectând atât cadrul natural, cât şi urmele de locuire din perioadele anterioare, în incinta propriu-zisă a oraşului şi în împrejurimile acestuia.

În prezent, urmele acestui oraş sunt dintre cele mai bine vizibile vestigii arheologice din zonă. Astfel, se văd cu ochiul liber, zidurile multor edificii dezvelite cu ocazia săpăturilor arheologice şi conservate în situ (citadela, moscheea nr. 2, caravanserai, baia nr. 2). Totodată, în zidurile gardurilor şi clădirilor existente în prezent pe teritoriul satelor Trebujeni şi Butuceni, se întâlnesc pietre înserate în acestea, extrase din construcţiile oraşului mongol. De menţionat că amintirea despre existenţa pe malul Răutului din preajma satului Trebujeni a „băii tătăreşti” din secolul al XIV-lea, prin toponimul „Feredeu” (în limba română =„baie”) aplicat faţă de locul ruinelor fostei băi, s-a păstrat în memoria vie a populaţiei locale până în prezent.

Vestigiile acestui oraş reprezintă cea mai pregnantă componentă a Peisajului Arheologic Orheiul Vechi. 

© Text: Gheorghe Postică, Valeriu Cavruc



Prima pagină  »  Istoria  »  Perioada dominaţiei mongole, Orașul Șehr al-Cedid

© 2018 Orheiul Vechi Rezervația Cultural-Naturală
PAGINA ÎN SUS