Română      Русский      English
Prima pagină  »  Cercetare  »  Istoricul cercetării
Istoricul cercetării arheologie in zona Orheiului Vechi

I. Introducere

Primele informaţii scrise referitoare la Orheiul Vechi se conţin în hrisoavele domnitorilor Ţării Moldova din secolele XV-XVI[1], în diverse documente cartografice străine din acelaşi timp[2], precum şi în diplome voievodale din anul 1627[3].

În literatura ştiinţifică din epoca modernă, Orheiul Vechi, apare pentru prima dată în lucrarea „Descrierea Moldovei” a lui Dimitrie Cantemir, care localiza aşezarea respectivă pe malul unui lac din preajma Orheiului actual, făcând în acest sens trimitere la tradiţia locală „Balta Orheiului, care iaste spre răsărit, nu departe de acolo, şi ostrovul cel minunat ce iaste întru dânsa…În malul bălţii dinspre apus să văd urmele unui oraş foarte vechiu, în mijlocul pădurilor celor dese, pre care îl numesc lăcuitotrii Orheiul cel vechiu, şi de pe starea lui se aseamănă cu oraşul Petrodav din Dacia cea veche”[4].

În secolul al XIX-lea ruinele Orheiului Vechi, aflate pe moşia boierului A. Donici[5], erau cunoscute relativ bine, acestea fiind menţionate cu diverse ocazii de către A. F. Veltman[6], C. Stamati[7], A. Zaşciuk[8], P. N. Batiuşkov[9] etc. Cu toate acestea, autorii din perioada respectivă erau încă departe de a identifica corect originea vestigiilor cetăţii de pe promontoriul „Peştera” din preajma satelor Trebujeni şi Butuceni.

Primul cercetător, care a apreciat corect originea acestor vestigii, stabilind o legătură directă dintre ruinele de pe promontoriul „Peştera” cu cetatea medievală Orheiul Vechi a fost profesorul de la Seminarul teologic din Chişinău Vladimir Kurdinovski[10]. Cu toate, că la începutul secolului XX, s-au făcut şi încercări de a contesta părerea respectivă[11], în anii care au urmat, opinia privind amplasarea Orheiului Vechi în preajma satelor Trebujeni şi Butuceni a căpătat noi adepţi, inclusiv pe marii istorici I. Bogdan[12] şi Gh. Ghibănescu[13]. În istoriografia anilor 20-30 a secolului XX în problema dată au continuat să existe anumite suspiciuni[14], care au fost spulberate definitiv de către istoricul Aurel V. Sava printr-un studiu bine documentat consacrat ţinutului Orhei[15].

Astfel, s-a definitivat procesul istoriografic de constituire a opiniei privind identificarea ruinelor arheologice de pe promontoriul „Peştera” de lângă satele Trebujeni şi Butuceni cu cetatea medievală Orheiul Vechi. Despre ruinele Orheiului Vechi au scris şi alţi autori[16].

Localizarea Orheiului Vechi pe promontoriul „Peştera”, în perioada postbelică este acceptată fără de nici o rezervă de arheologi, care în deceniile care au urmat au dobândit argumente materiale irefutabile în favoarea ideii respective, idee, care începând cu mijlocul secolului XX a devenit general acceptabilă în ştiinţa academică atât naţională, cât şi străină[17].

Cercetarea arheologică propriu-zisă a complexului Orheiul Vechi a derulat în anii 1946-1947 şi s-a desfăşurat cu unele întreruperi până în anul 2001.

Pe parcursul anilor, cercetarea arheologică a complexului Orheiul Vechi s-a desfăşurat pe trei direcţii de bază: 1. Periegeze în zona Orheiului Vechi; 2. Cercetarea oraşului medieval Orheiul Vechi şi 3. Cercetarea siturilor traco-geto-dace şi medievale timpurii din microzona Orheiului Vechi. În paralel cu aceste lucrări, au fost efectuate cercetări arheologice în satele aflate în preajma Orheiului Vechi: Furceni, Brăneşti şi Măşcăuţi.

II. Periegeze arheologie în zona orheiului Vechi

2.1. Periegeze efectuate de Gh. D. Smirnov

Periegezele arheologice în zona Orheiului Vechi au fost iniţiate în luna iunie a anului 1946 de către expediţia arheologică a Academiei de Ştiinţe a RSS Ucrainene sub conducerea academicianului P. P. Efimenko, din cadrul căreia făcea parte şi Gh. D. Smirnov[18], la acel moment cercetător ştiinţific al Institutului de Arheologie al AŞ a RSSU, care în anul 1947 devine cercetător în cadrul Bazei ştiinţifice moldoveneşti a Academiei de Ştiinţe a URSS din Chişinău şi declanşează procesul investigaţiilor arheologice sistematice de la Orheiul Vechi.

În anii 1946-1951, Gh. D. Smirnov efectuează importante periegeze arheologice în zona Orheiului Vechi, soldate cu descoperirea unor situri care conţineau vestigii culturale din diferite epoci istorice. Rezultatele periegezelor efectuate de Gh. D. Smirnov au fost publicate în anul 1964[19].

În urma acestor lucrări, în zona Orheiului Vechi au fost descoperite 15 situri arheologice:

Cetăţile Butuceni, Furceni-Cot (=Cot), Trebujeni-Potârca (=Potârca), la fel ca şi aşezările Trebujeni-Gura Ivancei (=seliştea Potârca), Furceni-Ivancea (=Furceni I), Măşcăuţi II, Măşcăuţi III, Măşcăuţi-Dealul cel Mare (=Măşcăuţi IV) au fost atribuite de către Gh. D. Smirnov „perioadei scitice”, în aceste caz de fapt fiind vorba, de fapt, despre aşezări getice din primul mileniu î. Hr., fapt demonstrat mai târziu de către A. I. Meliukova.

Existenţa siturilor Măşcăuţi II şi Măşcăuţi III n-a fost confirmată de cercetările ulterioare.

În cadrul cetăţilor Trebujeni-Selitra (=Selitra) şi Trebujeni-Piscul Ciobanului (=Scoc), Gh. D. Smirnov a evidenţiat câte două orizonturi arheologice: 1) „scitic” (=getic) din secolele IV-III î. Hr. şi 2) medieval (=secolele XV-XVI).

În cadrul aşezării Trebujeni-Scoc, Gh. D. Smirnov a evidenţiat trei orizonturi arheologice: 1) „scitic” (=getic) din secolele IV-III î. Hr., 2) „slav” (=medieval timpuriu din secolele X-XI ) şi 3) medieval târziu (=moldovenesc din secolele XV-XVI).

În cadrul aşezării Trebujeni-Fântâna Joiei (=Три колодца), Gh. D. Smirnov a efectuat două sondaje şi a identificat două orizonturi arheologice: 1) „scitic” (=getic din secolele IV-III î. Hr.) şi 2) cultura Cerneahov (=Sântana de Mureş-Cerneahov din secolele III-IV).

În cadrul sitului Orheiul Vechi (=Peştera), Gh. D. Smirnov a identificat 9 orizonturi arheologice: 1) paleoliticul superior, 2) cultura Tripolie, mileniile IV-III î. Hr., 3) cultura „scitică” (=getică din secolele IV-III î. Hr.), 4) cultura Cerneahov (=secolele III-IV), 5) orizontul „slav” timpuriu din secolele VI-IX (=medieval timpuriu), 6) orizontul „slavo-voloh” din secolele XIII-XIV, 7) oraşul Hoardei de Aur din secolul al XIV-lea, 8) oraşul moldovenesc Orheiul Vechi din secolele XV-XVI şi 9) aşezarea rurală Peştera din secolul al XVII-lea.

 În cadrul sitului Măşcăuţi-Poiana Ciucului (=Măşcăuţi I), Gh. D. Smirnov a identificat 4 orizonturi arheologice: 1) nivel „scitic” (=getic) din secolele IV-III î. Hr., 2) cultura „slavă timpurie” (=medievală timpurie din secolele VI-IX), 3) cultura „slavă” de tipul Echimăuţi (=medievală timpurie din secolele IX-XI).

În cadrul sitului Trebujeni-Lutărie, Gh. D. Smirnov a identificat vestigii de tip Cucuteni-Tripolie, etapa B-II (mileniul III î. Hr.).

2.2. Periegeze efectuate de Gh. B. Fedorov

În anii 1950, 1953 şi 1955 periegeze arheologice în zona Orheiului Vechi a realizat Gh. B. Fedorov[20], care a descoperit 3 situri noi, a efectuat prospectări în 4 situri cunoscute, dintre care 2 situri au fost cercetate prin mici sondaje (Trebujeni-Gura Ivancei şi Trebujeni-Scoc) .

Aşezările Trebujeni-Selitra I, II, III au fost atribuite de către Gh. Fedorov culturii Cerneahov (secolele III-IV).

În aşezarea Trebujeni-Scoc în anul 1955 a fost descoperit un nou orizont arheologic: Sântana de Mureş-Cerneahov.

În aşezarea Trebujeni-Fântâna Joiei Gh. B. Fedorov a identificat trei orizonturi arheologice: 1. de tip Saharna-Solonceni, secolele IX-VIII î. Hr.; 2. de tip Poieneşti-Lucaşeuca, secolele II-I î. Hr. şi 3. din perioada medievală, secolele X-XI.

2.3. Periegeze efectuate de alţi cercetători

Periegeze soldate cu descoperirea în zona Orheiului Vechi a unor situri noi au realizat Isak Rafalovici şi Gh. Postică.

Isak Rafalovici a descoperit în anul 1953 situl Trebujeni-Valea Ţigancii – datat cu perioada medievală, secolele VI-VII.

Gh. Postică a identificat în anul 2007 siturile: Trebujeni-Sat (cultura getică, secolele IV-III î.Hr.; cultura medievală, secolele XV-XVI şi XVIII-XVIII ) şi Morovaia (secolele XVII-XVIII).

* * *

În cadrul siturilor din zona Orheiului Vechi, pe parcursul anilor, diverşi cercetători au efectuat prospectări de teren, care în anumite cazuri au condus la descoperirea unor orizonturi arheologice necunoscute:

  • În anul 1952, V. I. Marchevici a cercetat vizual terasa superioară a sitului Orheiul Vechi şi a identificat o nouă staţiune din paleoliticul superior.

  • În anul 1954, V. I. Marchevici a efectuat o periegeză în situl Trebujeni-Fântâna Joiei.

  • În anul 1957, I. A. Rafalovici a cercetat vizual situl Trebujeni-Piscul Ciobanului.

  • În anul 1958, P. P. Bârnea şi Gh. F. Cebotarenco au cercetat vizual situl Trebujeni-Valea Ţigancii identificând două orizonturi arheologice noi: Cultura Tripolie, mileniul IV î.Hr. şi Cultura Sântana de Mureş-Cerneahov, secolele III-IV.

  • În anul 1959, I. A. Rafalovici a cercetat situl Trebujeni-Fântâna Joiei, în cadrul căruia a identificat două orizonturi arheologice noi: secolul al XIV-lea şi secolul al XVII-lea. În acelaşi an, în cadrul sitului au efectuat cercetări de suprafaţă P. P. Bârnea şi Gh. F. Cebotarenco.

  • În anii 1958 şi 1968, N. A. Chetraru a studiat vizual staţiunile paleolitice din cadrul sitului Orheiul Vechi.

  • În anul 1961, A. I. Meliukova a efectuat periegeză în cadrul sitului Măşcăuţi-Poiana Ciucului, iar Marina Romanovskaia în cadrul situl Trebujeni-Fântâna Joiei.

  • În anul 1969, V. L. Lapuşnean a cercetat vizual situl Trebujeni Fântâna Joiei;

  • În anul 1985, Ion Hîncu a realizat prospectări de suprafaţă în siturile: Furceni-Cot, Trebujeni-Potârca, Trebujeni-Selitra, Trebujeni-Piscul Ciobanului (=Scoc), Butuceni şi Măşcăuţi-Poiana Ciucului[21].

  • În anul 1999, Ilie Borziac a efectuat prospectări în situl Trebujeni-Scoc, unde a identificat un orizont arheologic nou, datat cu paleoliticul superior, iar în cadrul sitului Măşcăuţi-Dealul cel Mare a identificat cetatea geto-dacă din secolele V-III î. Hr.

  • În perioada octombrie 2006-ianuarie 2007, Gheorghe Postică a efectuat prospectări de teren la toate siturile din zona Orheiului Vechi (Butuceni, Furceni-Cot, Furceni-Ivancea, Măşcăuţi Dealul cel Mare, Măşcăuţi II, Măşcăuţi III, Măşcăuţi-Poiana Ciucului, Trebujeni-Selitra I, Trebujeni-Selitra II, Trebujeni-Selitra III, Trebujeni-Fântâna Joiei, Trebujeni-Gura Ivancei, Trebujeni-Lutărie, Trebujeni-Pădurea Ţiganca, Trebujeni-Peştera, Trebujeni-Piscul Ciobanului, Trebujeni-Potârca, Trebujeni-Scoc, Trebujeni-Selitra), cu această ocazie identificând în anumite sectoare starturi de cultură necunoscute anterior.

  • În cadrul aşezării Trebujeni-Selitra I, în ianuarie 2007, au fost identificate cinci orizonturi arheologice: Cultura getică, secolele IV-III î. Hr., 2. Cultura Poieneşti-Lucaşeuca, secolele II-I î. Hr., 3. Cultura medievală timpurie din secolele VIII-IX, 4. Cultura medievală timpurie din secolele X-XI, 5. Cultura moldovenească din secolele XVII-XVIII.

  • În cadrul aşezării Trebujeni-Selitra II, în ianuarie 2007, au fost identificate trei orizonturi arheologice, inclusiv două necunoscute anterior: 1. Cultura getică, secolele IV-III î. Hr şi, 2. Cultura moldovenească, secolul XVI.

  • În cadrul aşezării Trebujeni-Selitra III, în ianuarie 2007, au fost identificate 4 orizonturi arheologice noi: 1. Cultura getică, secolele IV-III î. Hr., 2. Cultura medievală timpurie din secolele V-VII, 3. Cultura medievală timpurie din secolele VIII-IX, 4. Cultura medievală timpurie din secolele X-XI

* * *

Sondaje arheologice de control în cadrul unor situri din zona Orheiului Vechi au efectuat: Gh. D. Smirnov (Trebujeni-Potârca – 1950; Măşcăuţi-Poiana Ciucului – 1947-1949), Gh. B. Fedorov (Trebujeni-Gura Ivancei – 1950; Măşcăuţi-Poiana Ciucului - 1950), A. I. Meliukova (Măşcăuţi-Poiana Ciucului – 1961), Gh. Postică şi S. Musteaţă (Trebujeni-Gura Ivancei - 1998), Gh. Postică şi G. Bodareu (complexul Orheiul Vechi - 1997), I. Borziac (Trebujeni-Scoc – 2000; Trebujeni-Gura Ivancei – 2008; Orheiul Vechi – 2008).

În timpul sondajelor arheologice din situl Trebujeni-Gura Ivancei, în anul 2008, Ilie Borziac a descoperit două orizonturi arheologice noi: 1. Paleoliticul superior - Gravetian şi 2. Neolitic – Cultura Band-Liniară (mileniul VI î.Hr.).

Periegeze cu ridicări topografice în cadrul cetăţuilor: Cot, Selitra, Scoc, Butuceni, Potârca, Măşcăuţi au efectuat în anii 60 T. D. Zlatkovskaia şi L. L. Polevoi[22].

III. Cercetarea arheologică a sitului medieval Orheiul Vechi

Cercetarea arheologică a sitului medieval Orheiul Vechi se împarte în 4 etape de bază: 1) 1947-1963, 2) 1968-1991, 3) 1993-1995, 4) 1996-2017.

3.1. Etapa I: Cercetări coordonate de Gh. D. Smirnov

Prima etapă cuprinde o perioadă de 17 ani şi este legată de numele lui Gh. D. Smirnov, care a condus săpăturile arheologice din cadrul complexului arheologic Orheiul Vechi în anii 1947-1963, efectuând în paralel activităţi de cercetare şi în cadrul sitului traco-geto-dacic Butuceni.

În perioada respectivă au fost realizate investigaţii arheologice de proporţii, fiind dezvelite cele mai semnificative obiective arheologice din cadrul complexului Orheiul Vechi.

Documente de arhivă: Cu mare regret, documentarul ştiinţific de şantier din perioada respectivă în cea mai mare parte nu s-a păstrat. În Arhiva Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, primită în anul 2006 de la fostul Muzeu de Arheologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, sunt prezente doar 4 rapoarte de săpături ale lui Gh. D. Smirnov, din anii 1954[23], 1955[24], 1956[25] şi 1957[26], în aceste cazuri însă, lipsind anexele grafice şi fotografice.

Pe de altă parte în aceiaşi Arhivă, sunt prezente unele documentare de teren (jurnale, planuri grafice etc.) din anii 1947, 1950-1959, 1961 şi 1963.

Investigaţiile realizate de către Gh. D. Smirnov în perioada indicată au vizat în special construcţiile monumentale de piatră, observate la sfârşitul anilor 40 sec. XX la suprafaţa promontoriului „Peştera”: valurile de pământ nr. 1, nr. 2 şi nr. 3; citadela de piatră; „Palatul pârcălabului”; Băile din piatră nr. 1, nr. 2 şi nr. 3, Biserica de piatră etc.

3.2. Etapa a II-a: Cercetări coordonate de P. P. Bârnea

După o pauză de 4 ani, în anul 1968 săpăturile arheologice de la Orheiul Vechi au fost preluate de către P. P. Bârnea, care a condus şantierul arheologic până în 1991.

Pe parcursul anilor P. P. Bârnea a fost secundat de diverşi cercetători: V. S. Beilekci, N. Vinogradova, T. A. Şcerbakova, A. A. Nudelman, E. Abâzova, T. F. Reaboi, M. Tkaciuk, A. Gorodenco, V. Gukin, R. Rabinovici, N. D. Russev, S. Travkin etc.

Cercetările lui P. P. Bârnea s-au concentrat în sectorul de nord-nord-est al promontoriului „Peştera”, în partea centrală din regiunea „Caravan Sarai”, la marginea de nord-est din preajma podului Trebujeni şi ca excepţie în regiunea Valului nr. 2 şi în partea sud-vest a promontoriului, în preajma Direcţiei Complexului Muzeal.

P. P. Bârnea a cercetat în colaborare cu V. S. Beilekci, N. Vinogradova aşezarea culturii Cucuteni-Tripolie din partea de est a promontoriului „Peştera” în anii 1971-1972; construcţiile capitale Caravan Sarai I şi Caravan Sarai II; Baia nr. 2; câteva zeci de locuinţe, anexe gospodăreşti şi alte construcţii din perioada oraşului Hoardei de Aur şi a Orheiului moldovenesc.

Rezultatele săpăturilor lui P. P. Bârnea sunt descrise şi ilustrate în rapoartele anuale de săpături depuse în Arhiva Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, cât şi în multiplele publicaţii ştiinţifice.

Rapoarte de săpături:

  1.  П. П. Бырня, Отчет о раскопках в Старом Орхее в 1968 г. 53 pag., 2 planşe. / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 42.

  2.  П. П. Бырня, Отчет о раскопках в Старом Орхее в 1969 г. 74 pag., 9 planşe. / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 54.

  3.  П. П. Бырня, Отчет о раскопках в Старом Орхее в 1970-1971 гг. 172 pag., 23 planşe. / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 61.

  4.  П. П. Бырня, Отчет о раскопках в Старом Орхее в 1972 г. 104 pag., 19 planşe. / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 75.

  5.  П. П. Бырня, Отчет о раскопках в Старом Орхее в 1973 году, 746 pag., 5 planşe. / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 81.

  6.  П. П. Бырня, Отчет о раскопках в Старом Орхее в 1974 году, 38 pag., 5 figuri / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 91.

  7.  П. П. Бырня, Отчет о раскопках в Старом Орхее в 1975 году, 23 pag., 2 figuri / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 99.

  8.  П. П. Бырня, Отчет о раскопках в Старом Орхее в 1976 году, 75 pag., 7 figuri / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 109.

  9.  П. П. Бырня, Отчет о раскопках в Старом Орхее в 1977 году, 38 pag., 4 рис / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 123.

  10. Е. Н. Абызова, П. П. Бырня, Отчет полевых работах молдавской средневековой экспедиции на городище Старый Орхей за 1978 год, 33 pag., 8 planşe. / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 128.

  11. Е. Н. Абызова, П. П. Бырня, Отчет полевых работах молдавской средневековой экспедиции в 1979 год, 68 pag., 20 planşe. / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 141.

  12. Е. Н. Абызова, П. П. Бырня, Отчет полевых работах молдавской средневековой экспедиции в 1980 год, 52 pag., 22 figuri / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 150.

  13. Е. Н. Абызова, П. П. Бырня, Отчет полевых работах молдавской средневековой экспедиции в 1981 г., 35 pag., 12 figuri / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 162.

  14.  П. П. Бырня,Е. Н. Абызова, Отчет полевых исследованиях раннемолдавского отряда славяно-молдавской экспедиции Отдела Этнографии и искусствоведения за 1982 год, 40 pag., 20 figuri / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 176.

  15.  П. П. Бырня,Е. Н. Абызова, Отчет молдавской археологической экспедиции об исследованиях Старого Орхея в 1983 году, 46 pag., 20 figuri / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 192.

  16.  П. П. Бырня, Т. Ф. Рябой, Отчет о раскопках в Старом Орхее в 1984 году, 76 pag., 35 figuri / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 208.

  17.  П. П. Бырня, Т. Ф. Рябой, Отчет о раскопках в Старом Орхее в 1985 году, 64 pag., 31 figuri / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 220.

  18.  П. П. Бырня, Т. Ф. Рябой, Отчет о раскопках в Старом Орхее в 1986 году, 52 pag., 25 figuri / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 242.

  19.  П. П. Бырня, Т. Ф. Рябой, Отчет о раскопках в Старом Орхее в 1987 году, 75 pag., 66 figuri / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 262. (Secţiunile nr. 65, 66)

  20.  П. П. Бырня, Т. Ф. Рябой, Отчет о раскопках в Старом Орхее в 1988 году, 97 pag., 130 figuri / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 283. (Secţiunea nr. 67)

  21.  П. П. Бырня, Т. Ф. Рябой, Отчет о раскопках в Старом Орхее в 1989 году, 37 pag., 32 figuri / Arhiva MNAIM, Nr. inv. 300. (Secţiunile nr. 68, 69).

Bibliografie selectivă:

  1. Е. Н. Абызова, П. П. Бырня, А. А. Нудельман, Древности Старого Орхея. Золотоордынский период, Кишинев: Штиинца, 1981. 99 с.

  2. Е. Н. Абызова, П. П. Бырня, А. А. Нудельман, Древности Старого Орхея. Молдавский период, Кишинев: Штиинца, 1982. 99 с.

  3. Археологические исследования в Старом Орхее / под. ред. П. П. Бырни, Кишинев, 1991.

  4. Е. Н. Абызова, К вопросу о сфероконусах из Старого Орхея и Костешты, în Археологические исследования в Молдавии в 1976-1978 г., Кишинев, 1982, с. 171-174.

  5. Е. Н. Абызова, Неполивная керамика XIV в. из Старого Орхея, în Археологические исследования средневековых памятников Днестровско-Прутского междуречья, Кишинев: Штиинца, 1985, с.35-58.

  6. Е. Н. Абызова, П. П. Бырня, Археологические работы в Старом Орхее в 1974-1976 гг., în Археологические исследования в Молдавии в 1979-1980 гг., Кишинев, 1983, с. 53-76.

  7. Е. Н. Абызова, П. П. Бырня, Топография и культурная стратиграфия Старого Орхея, în Археологические исследования в Молдавии в 1982 г. Кишинев, 1986, с. 117.

  8. Е. Н. Абызова, П. П. Бырня, Некоторые данные о результатах исследования городища Старый Орхей, în Археологические исследования в Молдавии в 1981 г., Кишинев, 1985, с. 188-197.

  9. П. П. Бырня, Т. Ф. Рябой, Два клада из Старого Орхея, Кишинёв, 2000,100 с.

  10. П. П. Бырня, Краткие итоги археологических раскопок в Старом Орхее в 1969 году, în Археологические исследования в Молдавии в 1968-1969 гг., Кишинев, 1972, с. 183-200.

  11. П. П. Бырня, Краткие итоги археологических исследований в Старом Орхее в 1971 г., în Археологические исследования в Молдавии в 1970-1971 гг., Кишинев, 1973, с. 199-216.

  12. П. П. Бырня, А. А. Нудельман, Т. Ф. Рябой, Два монетно-вещевых клада XVI-XVII вв., în Археологические исследования в Молдавии, Кишинев, 1985, с. 239-249.

  13. П. П. Бырня, Усадьба ремесленников XIV в. в Старом Орхее в 1969 году, în Археологические исследования в Молдавии в 1972 г., Кишинев, 1974, с. 188-204.

  14. П. П. Бырня, Ювелирная мастерская XIV в. из Старого Орхея, în Археологические исследования в Молдавии в 1973 г. Кишинев, 1974, с. 229-241.

  15. П. П. Бырня, Т. Ф. Рябой, Археологические работы в Старом Орхее, în Археологические исследования в Молдавии в 1983 г., Кишинев, 1988, с. 113-125.

  16. П. П. Бырня, Из истории исследования Старого Орхея (1946-1958), în Археологические исследования в Старом Орхее, Кишинев, 1991, с. 5-43.

  17. П. П. Бырня, Новые материалы из Старого Орхея, în Археологические исследования в Старом Орхее, Кишинев, 1991, с. 91-106.

  18. П. П. Бырня, Об аграрном характере хотара молдавского города XV - начала XVI вв., în Хозяйственные комплексы древних обществ Молдовы, Кишинев, 1991, с. 109-125.

  19.  П. П. Бырня, Н. М. Виноградова, Археологические работы в Старом Орхее, în Археологические открытия 1972, Москва, 1973, с. 406-407.

  20. П. П. Бырня, Т. Ф. Рябой, О некоторых ювелирных изделиях из Старого Орхея, în Памятники древнейшего искусства на территории Молдавии, Кишинев, 1989, с. 97-103.

  21. П. П. Бырня, Т. Ф. Рябой, Раскопки в Старом Орхее, în Археологические исследования в Молдвавии в 1986 г., Кишинев, 1992, с. 237-248.

  22. П. П. Бырня, Т. Ф. Рябой, Культурные и торговые связи золотоордынского города Шехр ал-Джедид в середине XIV в., în Международные отношения и государственные структуры в Центральной, Восточной и Юго-Восточной Европе в VI-XVII вв. Материалы научной конференции, Запорожье, 1993, с. 74-78

  23. П. П. Бырня, Т. Ф. Рябой, Золотоордынский город XIV в. в Днестровско-Прутском междуречье по материалам городища Старый Орхей), în Древнее Причерноморье. III чтения памяти профессора П.О.Карышковского, Одесса, 1996.

  24. П. П. Бырня, Т. Ф. Рябой, К вопросу о топографии золотоордынского города в Молдавии (по материалам Старого Орхея), în Новые исследования археологов России и стран СНГ, СПб., 1997.

  25. П. П. Бырня, Т. Ф. Рябой, Культовые памятники золотоордынского времени в Старом Орхее, în Revista arheologică, 2, 1998, p. 87-100.

  26. П. П. Бырня, Н. Д. Руссев, Гончарный комплекс XIV в. из Старого Орхея, în Средневековые памятники Днестровско-Прутского междуречья, Кишинев: Штиинца, 1988, c. 122-131.

  27. П. П. Бырня, Н. Д.  Руссев, О неполивной керамике XIV века из Пруто-Днестровья, în Северное Причерноморье и Поволжье во взаимоотношениях Востока и Запада в XII-XVII веках, Ростов-на-Дону: Изд-во Ростовского ун-та, 1989, c. 100-108.

  28. Н. М. Виноградова, В. С. Бейлекчи, П. П. Бырня, Раскопки трипольского поселения в Старом Орхее, în Археологические исследования в Молдвавии в 1972, Кишинев, 1974, с. 67-77.

  29. В. Д. Гукин, Половецкое изваяние из Старого Орхея, în Археологические исследования в Старом Орхее, Кишинев: Штиинца, 1991, c. 68-72

* * *

În anul 1993 în partea de vest a complexului Orheiul Vechi a efectuat un sondaj arheologic Gh. Postică, care a evidenţiat câteva orizonturi culturale necunoscute anterior în cadrul sitului respectiv: aşezare a culturii Poieneşti-Lucaşeuca, secolele II-I î. Hr.; aşezare medievală timpurie din secolele VI-IX, X-XI, XII-XIII. Rezultatele acestor săpături sunt descrise şi ilustrate în raportul de săpături din anul 1983 al dlui prof. univ. Ion Niculiţă, depus în Arhiva Muzeului de Arheologie, cât şi în anumite publicaţii ştiinţifice:

  1. И. Т. Никулицэ, Отчет о результатах полевых археологических исследований в зоне музейного комплекса «Старый Орхей» в 1983 г., Кишинёв, 1984 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 199.

  2. Г. И. Постикэ, Раскопки средневекового поселения у с. Бутучены, în Археологические открытия 1983 г., Москва: Наука, 1985, c. 358-359).

3.3. Etapa a III-a: Cercetări coordonate de Ion Hîncu

După o pauză de trei ani, în 1993 investigaţiile arheologice de la Orheiul Vechi au fost reluate de către Ion Hîncu, care şi-a concentrat atenţia asupra cercetării Bisericii de piatră din partea centrală a sitului şi a Palatul Pârcălabului din citadela de piatră. La cercetările respective a participat arhitectul T. Nesterov.

În anul 1993 cercetările au fost efectuate în partea centrală a „Palatului Pârcălabului”, în anii 1994-1995 au fost studiate fundaţiile Bisericii din piatră, gropi gospodăreşti şi mai multe morminte din cadrul necropolei medievale din preajma complexului bisericesc.

Rezultatele săpăturilor lui I. Hîncu sunt descrise şi ilustrate în rapoartele anuale de săpături depuse în Arhiva Muzeului de Arheologie, cât şi în publicaţiile ştiinţifice ale autorului:

  1. I. Gh. Hîncu, Raport cu privire la cercetările arheologice ale oraşului medieval Orhei în anul 1993, Chişinău, 1993 / Arhiva MNAIV.

  2. I. Gh. Hîncu, Cercetările arheologice de precizare la biserica medievală din cadrul complexului muzeal “Oraşul medieval Orhei” din anul 1994, Chişinău, 1994 / Arhiva MNAIM.

  3. I. Gh. Hîncu, Raport despre cercetările arheologice de precizare la biserica medievală din cadrul complexului muzeal “Orheiul Vechi” din anul 1995, Chişinău, 1995 / Arhiva MNAIM).

  4. I. Gh. Hîncu, Rezultatele cercetărilor arheologice de la biserica cu pronaosul lărgit de la Orheiul Vechi, în Tyragetia, vol. III,  Chişinău, 1996, p. 139-144.

  5. I. Gh. Hîncu, Date noi privind citadelele de la Orheiul Vechi, în Analele Şt. ale  Univ. de Stat din Moldova. Ser. Şt. socio-umane, Chişinău, 1997, p. 51-54.

3.4. Etapa a IV-a: Cercetări coordonate de Gheorghe Postică

Începând cu anul 1996 cercetările arheologice de la Orheiul Vechi sunt coordonate de către Gh. Postică. În perioada respectivă în cadrul şantierului arheologic au activat, de asemenea: I. Hîncu, S. Musteaţă, O. Munteanu, L. Bacumenco, I. Stamati, V. Pleşca etc.

Investigaţiile din anii 1996-2001 au fost desfăşurate în câteva sectoare: 1) lunca Răutului, la marginea de vest a sitului arheologic „Orheiul Vechi” (Sectoarele nr. 70, 73, 74, 77, 78), 2) lângă peretele de vest al citadelei medievale (Sectoarele nr. 71, 75) şi 3) lângă zidul de răsărit al citadelei (Sectorul nr. 72), 4) lângă extremitatea de sud a citadelei (Sectorul nr. 79) şi 5) în incinta citadelei (Sectorul nr. 76 şi nr. 80).

Rezultatele săpăturilor arheologice de la Orheiul Vechi din anii 1996-2001 sunt descrise în rapoartele de săpături depuse în arhiva Comisiei Arheologice a Ministerului Culturii al Republicii Moldova, astăzi transmisă la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, precum şi în publicaţiile din ultimii 10 ani.

Rapoarte de săpături:

  1. Gh. Postică, I. Hîncu, S. Musteaţă, Rezultatele investigaţiilor arheologice din anul 1996 de la Orheiul Vechi, Chişinău, 1997 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 441.

  2. Gh. Postică, I. Hîncu, O. Munteanu, Raport ştiinţific privind rezultatele investigaţiilor arheologice din anul 1997 de la Orheiul Vechi, Chişinău,1998 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 363.

  3. Gh. Postică, S. Musteaţă, Raport ştiinţific privind rezultatele investigaţii arheologice din anul 1997 în aşezarea Măşcăuţi – Livada Boierului, Chişinău, 1997 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 364.

  4. Gh. Postică, I. Hîncu, O. Munteanu, Raport ştiinţific privind rezultatele investigaţiilor arheologice din anul 1998 de la Orheiul Vechi, Chişinău,1999 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 444.

  5. Gh. Postică, Raport ştiinţific privind rezultatele investigaţiilor arheologice din anul 1999 de la Orheiul Vechi, Chişinău, 2000 / Arhiva MNAIM, nr. inv.446.

  6. Gh. Postică, Raport ştiinţific privind rezultatele investigaţiilor arheologice din anul 2000 de la Orheiul Vechi, Chişinău, 2001 / Arhiva MNAIM, nr. inv.460.

  7. Gh. Postică, Raport ştiinţific privind rezultatele investigaţiilor arheologice din anul 2001 de la Orheiul Vechi, Chişinău, 2002 / Arhiva MNAIM.

Bibliografie:

  1. Gh. Postică, Investigaţiile arheologice de la Orheiul Vechi în anii 1996-1997, în Cronica cercetărilor arheologice. Campania 1997. A XXXIII sesiune naţională de rapoarte arheologice, mai 1998, Bucureşti, 1998.

  2. Gh. Postică, Cu privire la cronologia cetăţii medievale de piatră de la Orheiul Vechi, în Conferinţa ştiinţifico-didactică anuală. Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, Rezultatele comunicărilor, mai 1998, Chişinău, 1998.

  3. Gh. Postică, Cercetările arheologice de la Orheiul Vechi în anii 1996-1998, în Orheiul Vechi. Buletin istorico-arheologic 1998, Chişinău: Ruxanda, 1999, p. 31-33.

  4. Gh. Postică, Precizări pe marginea cronologiei cetăţii medievale de piatră de la Orheiul Vechi, în Orheiul Vechi. Buletin istorico-arheologic 1998. Chişinău: Ruxanda, 1999, p. 38-39.

  5. Gh. Postică, Complexul arheologic Orheiul Vechi, în Symposia Professorum ULIM, 1999, Chişinău: ULIM, 1999.

  6. Gh. Postică, Complexul arheologic Orheiul Vechi, în Orheiul Vechi. Buletin istorico-arheologic 1998, Chişinău: Ruxanda, 1999, p. 9-13.

  7. Gh. Postică, Mănăstirile rupestre de la Orheiul Vechi, în Orheiul Vechi. Buletin istorico-arheologic 1998, Chişinău: Ruxanda, 1999, p. 20-25.

  8. Gh. Postică, Observaţii stratigrafice privind cetatea medievală de pământ de la Orheiul Vechi (în baza investigaţiilor arheologice din anii 1996-1999), în Symposia Professorum ULIM, 2000. Chişinău: ULIM, 2000.

  9. Gh. Postică, Citadela Orheiului Vechi în lumina cercetărilor arheologice din anii 1996-2000, în Arheologia Moldovei, XXVI, Bucureşti, 2003, p. 91-143.

  10. Gh. Postică, Orheiul Vechi: vatră de istorie şi civilizaţie, în Moldova şi Lumea, 2004, nr. 1, p.14-18.

  11. Gh. Postică, Două tunuri din bronz din perioada lui Ştefan cel Mare, în Arheologia Moldovei, XVII, Bucureşti, 2004.

  12. Gh. Postică, Orheiul Vechi. Ghid turistic, Chişinău, PNUD, 2004. 24 pag. (ed. II, 2007)

  13. Gh. Postică, Orheiul Vechi. Tourist guide, Chişinău, PNUD, 2004. 24 pag. (ed. II, 2008)

  14. Gh. Postică, Vestigii arheologice din perioada lui Ştefan cel Mare la Orheiul Vechi, în Ştefan cel Mare - personalitate marcantă în istoria Europei (500 de ani de la trecerea în eternitate). Referate şi comunicări, Chişinău, Civitas, 2005, p. 11-15.

  15. Г. И. Постикэ, Цитадель золотоордынского города Шехр аль-Джедид (Старый Орхей, Молдова), în Российская Археология, № 2, Москва, 2005, p. 151-155.

  16. Gh. Postică, Consideraţii privind „citadela de pământ” de la Orheiul Vechi în lumina săpăturilor arheologice din anii 1996-2001, în Revista arheologică, Chişinău, nr.1, 2005, p. 133-151.

  17. Gh. Postică, Orheiul Vechi: cercetări arheologice 1996-2001, Ed. Univ. AL. I. Cuza, Iaşi, 2006.

  18. Gh. Postică, O. Munteanu, Aşezarea culturii Poieneşti-Lucaşeuca de la Orheiul Vechi, în Cercetări arheologice aria nord-tracică, Tom III, Bucureşti, 1999.

IV. Cercetarea arheologică a siturilor traco-geto-dace şi medievale timpurii

În cadrul microzonei Orheiul Vechi, pe parcursul anilor, în rând cu complexul „Orheiul Vechi” au fost cercetate şi un şir de situri care conţin vestigii traco-geto-dace şi medievale timpurii: cetatea Butuceni, cetatea Trebujeni-Potârca, cetatea Măşcăuţi-Poiana Ciucului, cetatea Măşcăuţi-Dealul cel Mare, aşezarea Trebujeni-Scoc.

4.1. Cercetarea sitului Butuceni

Săpături coordonate de Gh. D. Smirnov

Primele săpături arheologice în cadrul siturilor geto-dace din zona Orheiului Vechi au fost realizate de către Gh. D. Smirnov în anii 1947-1949 şi 1956. În perioada respectivă autorul a cercetat prin săpături metodice cetatea Butuceni (sectorul aflat la est de Biserica Naşterii Micii Domnului: locuinţe din blocuri din piatră, zidul din piatră al citadelei etc.).

La timpul respectiv Gh. D. Smirnov a calificat greşit apartenenţa culturală a siturilor nominalizate, considerându-le „scitice”, fapt corectat mai târziu de Ana I. Meliukova.

Documentarul de teren al săpăturilor lui Gh. D. Smirnov din cadrul cetăţii Butuceni lipseşte. S-au păstrat unele documente izolate, inclusiv fotografii din timpul săpăturilor. Date generale privind aceste săpături se conţin în unele publicaţii.[27]

Săpături coordonate de prof. univ. Ion Niculiţă

O etapă calitativ nouă în cercetarea siturilor traco-geto-dace din zona Orheiului Vechi este legată de numele prof. univ. Ion Niculiţă şi a expediţiei arheologice a Universităţii de Stat din Moldova, care a activat în spaţiul respectiv timp de 15 ani, în anii 1983-1985, 1987-1990 şi 1993-2000. Pe parcursul anilor prof. I. Niculiţă a fost secundat de mai mulţi cercetători: Gh. Postică, V. Cavruc, T. Arnăut, I. Hîncu, A. Zanoci, N. Mateevici, V. Potângă, S. Matveev etc.

În anii 1993-2000 cercetările arheologice ale USM s-au desfăşurat în colaborare cu Institutul Român de Tracologie. În acest context, în anii 1996-2000, la cercetarea sistematică a sitului Butuceni a participat dna dr. Silvia Teodor, cercetător ştiinţific principal I al Institutului Român de Tracologie.

Cercetările arheologice efectuate sub conducerea prof. univ. Ion Niculiţă au vizat 4 situri din zona Orheiului Vechi: cetatea Butuceni, cetatea Măşcăuţi-Poiana Ciucului, cetatea Trebujeni-Potârca şi cetatea Măşcăuţi-Dealul cel Mare.

Cetatea traco-geto-dacică Butuceni a fost cercetată prin săpături metodice în anii 1983-1990, 1993-1996, 1999-2000. Au fost trasate în total 42 secţiuni arheologice: nr. 1, 2, 3, 4 (1983), nr. 3, 3a (1984), nr. 5, 6, 7 (1985), nr. 8, 9, 10, 11 (1987), nr. 12, 13, 14 (1988), nr. 15, 16, 17 (1989), nr. 18 (1990), nr. 3b, 19, 20 (1993), nr. 21, 22, 23 (1994), nr. 24, 25, 26, 27, 28, 29 (1995), nr. 30, 31, 32 (1996), nr. 33-40 (1999), nr. 41-42 (2000).

Au fost cercetate fortificaţiile citadelei: valurile de pământ nr. 2 şi nr. 3, şanţurile de apărare; palisada, fundaţiile zidului din piatră, locuinţe; valul nr. 5; incinta fortificată din parte de est a cetăţii Butuceni.

Rezultatele săpăturilor dlui prof. I. Niculiţă sunt descrise şi ilustrate în rapoartele anuale de săpături depuse în arhivele Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei şi a Muzeului de Arheologie al Universităţii de Stat din Moldova, cât şi în multiplele publicaţii ştiinţifice, inclusiv într-o monografie de sinteză consacrată săpăturilor din cadrul sitului Butuceni[28].

Rapoarte de săpături:

  1. И. Т. Никулицэ, Отчет о результатах полевых археологических исследований в зоне музейного комплекса «Старый Орхей» в 1983 г., Кишинёв, 1984/ Arhiva MNAIM, nr. inv. 199

  2. И. Т. Никулицэ, Отчет о результатах археологических исследований в Бутученском микрорайоне в 1984 г., Кишинёв, 1985/ Arhiva MNAIM, nr. inv. 213

  3.  И. Т. Никулицэ, Отчет о результатах археологических исследований в музейном комплексе «Старый Орхей» и на прилегающих территориях в 1985 г., Кишинёв, 1986/ Arhiva MNAIM, nr. inv. 227

  4.  И. Т. Никулицэ, Отчет о результатах археологических исследований в зоне музейного комплекса «Старый Орхей» и прилегающих территорий в 1987 г., Кишинёв, 1988 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 277.

  5.  I. T. Niculiţă, Raport preliminar al rezultatelor investigaţiilor arheologice de la cetatea getică Butuceni din rezervaţia Orheiul Vechi din anul 1988, Chişinău, 1989, 28 pag, 13 il. / Arhiva MNAIM, nr. inv. 280.

  6. I. Niculiţă, Raport preliminar al rezultatelor investigaţiilor arheologice de la cetatea getică Butuceni din rezervaţia „Orheiul Vechi” din anul 1989, Chişinău, 1990 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 301.

  7. I. Niculiţă, T. Arnăut, Raport preliminar al rezultatelor investigaţiilor arheologice de la cetatea getică Butuceni din anul 1990, Chişinău, 1991 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 472.

  8. I. Niculiţă, S. Teodor, A. Zanoci, Raport preliminar despre rezultatele săpăturilor arheologice la staţiunea getică Butuceni din anul 1993, Chişinău,1994 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 480.

  9. I. Niculiţă, S. Teodor, A. Zanoci, Raport preliminar al rezultatelor săpăturilor de la cetatea getică Butuceni din anul 1994, Chişinău,1995 / Arhiva MNAIM, nr. inv.471.

  10. I. Niculiţă, S. Teodor, A. Zanoci, Raport preliminar despre rezultatele săpăturilor arheologice la situl traco – getic de la Butuceni în anul 1995, Chişinău,1996 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 463.

  11. I. Niculiţă, S. Teodor, A. Zanoci, Raport preliminar al rezultatelor cercetărilor arheologice la cetatea getică Butuceni, raionul Orhei în anul 1996, Chişinău,1997 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 470.

  12. I. Niculiţă, S. Teodor, Raport preliminar despre rezultatele săpăturilor arheologice la cetatea getică Potârca din rezervaţia muzeală “Orheiul Vechi”din anul 2001, Chişinău,1998 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 462

  13. I. Niculiţă, A. Zanoci, Raport preliminar despre rezultatele cercetărilor arheologice la cetăţile getice Butuceni, Potârca şi Măşcăuţi din Codrii Moldovei, Campania 2000, Chişinău, 2001 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 475.

  14. I. Niculiţă, A. Zanoci, S. Matveev, A. Nicic, Raport preliminar despre rezultatele investigaţiilor arheologice la cetăţile traco – getice din rezervaţia “Orheiul Vechi” din anul 2001, Chişinău, 2002 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 479.

  15. I. Niculiţă, A. Zanoci, A. Nicic, Raport despre rezultatele cercetărilor arheologice la obiectivele traco-getice Maşcauţi “Dealul cel Mare” şi Potârca din 2002, Chişinău, 2003 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 443.

Bibliografie selectivă:

  1. Niculiţă, Traco-Getică. Studii şi Materiale, Chişinău, Cartdidact, 2004, 283 p.

  2. Niculiţă, S. Teodor, A. Zanoci, Butuceni. Monografie arheologică, Bucureşti, 2002, 252 p.

  3. Niculiţă, A. Zanoci, Leş vestiges du type Saharna-Solonceni decouverts sur le promontoire de Butuceni, în Thraco-Dacica, XX, 1999, p. 135-142.

  4. Niculiţă, S. Teodor, A. Zanoci, Săpăturile arheologice de la Butuceni, raionul Orhei, 1995-1996, in Cercetări arheologice in aria nord-tracica, II, 1997, p. 293-339.

  5. Niculiţă, Habitatul traco-getic de la Butuceni, în Thraco-Dacica, XVII, 1-2, 1996, p. 139-167.

  6. Niculiţă, S. Teodor, A. Zanoci, Săpăturile de la Butuceni, raionul Orhei din 1993-1994, in Cercetări arheologice in aria nord-tracica, I, 1995, p. 472-490.

  7. И. Т. Никулицэ, Северные фракийцы VI-I вв. до н.э., Chişinău, 1987, 269 p.

  8. N. Mateevici, Contribuţii la cercetarea şi studierea materialului ceramic grecesc de la cetatea getică de la Butuceni, în Studia in honorem Ion Niculiţă. Omagiu cu prilejul împlinirii a 60 de ani, Chişinău, Cartdiact, 1999, p. 177-195.

4.2. Cercetarea sitului Trebujeni-Potârca

Primele săpături arheologice în cadrul cetăţii geto-dace Trebujeni-Potârca au fost efectuate de către Gh. D. Smirnov în anii 1950 şi 1957.

În anii 1996-2000 investigaţii arheologice de proporţii a efectuat expediţia sub conducerea prof. I. Niculiţă (colaboratori: T. Arnăut, A. Zanoci, S. Matveev, E. Potângă). Au fost studiate valurile de pământ şi şanţurile de apărare şi mai multe sectoare din incinta fortificaţiei.

Rezultatele săpăturilor din cadrul sitului Trebjeni-Potârca efectuate sub egida lui I. Niculiţă nea sunt descrise şi ilustrate în rapoartele anuale de săpături depuse în Arhiva Comisiei Arheologice şi în publicaţii de specialitate.

Rapoarte de săpături:

  1. I. Niculiţă, S. Teodor, A. Zanoci, Raport preliminar despre rezultatele săpăturilor arheologice la situl traco – getic de la Butuceni în anul 1995, Chişinău,1996 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 463.

  2. I. Niculiţă, S. Teodor, Raport preliminar despre rezultatele săpăturilor arheologice la cetatea getică Potârca din rezervaţia muzeală “Orheiul Vechi”din anul 2001, Chişinău,1998 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 462

  3. I. Niculiţă, A. Zanoci, Raport preliminar despre rezultatele cercetărilor arheologice la cetăţile getice Butuceni, Potârca şi Măşcăuţi din Codrii Moldovei. Campania 2000, Chişinău, 2001 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 475.

Bibliografie:

  1. I. Niculiţă, S. Teodor, A. Zanoci, Săpăturile arheologice de la Butuceni, raionul Orhei, 1995-1996, în Cercetări arheologice în aria nord-tracă, II, Bucureşti, 1997, p. 292-339.

  2. I. Niculiţă, S. Matveev, E. Potângă, Cetatea traco-getică Potârca, în Cercetări arheologice în aria nord-tracă, III, Bucureşti, 1999, p. 279-343.

  3. I. Niculiţă, Cercetarea arheologică a cetăţii traco-getice Trebujeni-Potărca din preajma Orheiului Vechi în anii 1996-1998, în Orheiul Vechi. Buletin istorico-arheologic, 1998, Chişinău, 1999, p. 33-35.

  4. I. Niculiţă, S. Matveev, E. Potângă, Săpăturile arheologice de la cetatea getică Potârca din anul 1998, în Symposia Professorum. Seria Istorie, Chişinău 1999, p. 8-10.

  5. I. Niculiţă, A. Zanoci, Raport preliminar despre rezultatele cercetărilor arheologice ia cetăţile getice Butuceni, Potârca şi Măşcăuţi din Codrii Moldovei. Campania 2000, Chişinău, 2001.

  6. T. Arnăut, Vestigii ale sec. VII-III a Chr. în spaţiul de la răsărit de Carpaţi, Chişinău, 2003.

  7. S. Matveev, Reconstrucţia sistemului de fortificaţii a cetăţii Potârca (jud. Orhei). Studiu de caz, în Studii de istorie veche şi medievală: Omagiu Profesorului Gheorghe Postică, Chişinău, 2004, p. 115-120.

  8. Г. Д. Смирнов, Археологические разведки в нижнем течении Реута, în Материалы и исследования по археологии и этнографии Молдавской ССР, Кишинев, Картя Молдовеняскэ, 1964, c. 248-254.

4.3. Cercetarea sitului Măşcăuţi-Poiana Ciucului

Cetatea Măşcăuţi-Poiana Ciucului a fost cercetată în câteva rânduri: în 1947 de către Gh. D. Smirnov; în 1950 de către Gh. B. Fedorov; în 1985 de către Gh. Postică, având drept coordonator pe dl prof. I. Niculiţă; în 1995 de către T. Arnăut având drept coordonator pe dl prof. şi I. Niculiţă; şi în 2001-2003 de către S. Musteaţă, coordonator fiind Gh. Postică. Au fost cercetate vestigii geto-dace (valurile de pământ şi şanţurile de apărare) din secolele IV-III î. Hr.[29]; vestigii de tip Poiana-Lucaşeuca din secolele II-I î. Hr.[30]; antice târzii de tip Sântana de Mureş-Cereneahov[31]; medievale din secolele VIII-IX[32], X-XI[33], XII-XIV[34] şi XVII-XVIII.

Rezultatele săpăturilor din anii 1983, 1985, 2001-2003 sunt descrise şi ilustrate în rapoartele anuale de săpături depuse în Arhiva Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei.

Rapoarte de săpături:

  1.  И. Т. Никулицэ, Отчет о результатах полевых археологических исследований в зоне музейного комплекса «Старый Орхей» в 1983 г., Кишинёв, 1984/ Arhiva MNAIM, nr. inv. 199.

  2.  И. Т. Никулицэ, Отчет о результатах археологических исследований в музейном комплексе «Старый Орхей» и на прилегающих территориях в 1985 г., Кишинёв, 1986/ Arhiva MNAIM, nr. inv. 227.

  3. I. Niculiţă, T. Arnăut, Raport preliminar al cercetărilor arheologice din cadrul aşezării şi cetăţii Măşcăuţi din anul 1995, Chişinău, 1996.

  4. S. Musteaţă, Raport ştiinţific privind rezultatele investigaţiilor arheologice din anul 2001 în cadrul monumentului Maşcauţi-Cetate, Chişinău, 2002 /Arhiva MNAIM, nr. inv. 476.

  5. S. Musteaţă, Raport ştiinţific privind rezultatele investigaţiilor arheologice din anul 2002 în cadrul monumentului Maşcauţi-Cetate, Chişinău, 2003 /Arhiva MNAIM.

  6. S. Musteaţă, Raport ştiinţific privind rezultatele investigaţiilor arheologice din anul 2003 în cadrul monumentului Maşcauţi-Cetate, Chişinău, 2004 /Arhiva MNAIM.

  7. S. Musteaţă, Raport ştiinţific privind rezultatele investigaţiilor arheologice din anul 2005 în cadrul monumentului Măşcăuţi-Cetate, Chişinău, 2006

Bibliografie:

  1. S. Musteaţă, Unele consideraţii preliminare privind rezultatele cercetărilor arheologice din cadrul cetăţii getice Măşcăuţi-Cetate, în Tracii şi Lumea Circumpontică. Congresul al IX-lea Internaţional de Tracologie, Chişinău-Vadul lui Vodă, 6-11 septembrie 2004, Rezumate, Chişinău, 2004, p. 88-90.

4.4. Cercetarea sitului Măşcăuţi-Dealul cel Mare

Fortificaţiile cetăţii Măşcăuţi-Dealul cel Mare au fost observate în anul 1999 de către dr. I. Borziac. În acelaşi an, în cadrul sitului a fost efectuat un sondaj arheologic de către I. Niculiţă şi A. Zanoci, săpăturile arheologice fiind continuate în anul 2000. A fost stabilită cronologia cetăţii (secolele V-III î. Hr.) forma cetăţii, dimensiunile şi alte particularităţi.

Rezultatele săpăturilor sunt descrise şi ilustrate în rapoartele anuale de săpături depuse în Arhiva Comisiei Arheologice, cât şi în publicaţiile ştiinţifice.

Rapoarte de săpături:

I. Niculiţă, A. Zanoci, S. Matveev, A. Nicic, Raport preliminar despre rezultatele investigaţiilor arheologice la cetăţile traco – getice din rezervaţia “Orheiul Vechi” din anul 2001, Chişinău, 2002.

Bibliografie:

  1. A. Zanoci, Traco-geţii din bazinul Răutului Inferior. Cetatea Măşcăuţi-Dealul cel Mare, în Thracians and circumpontic World, II, Chişinău, 2004, p. 45-81.

  2. A. Zanoci, Unele consideraţii cu privire la vârful de săgeată din fier descoperit la Măşcăuţi-Dealul cel Mare, în Studii de istorie veche şi medievală : Omagiu Profesorului Gheorghe Postică, Chişinău, Pontos, 2004, p. 137-140.

  3. A. Zanoci, S. Matveev, Situl traco-getic Măşcăuţi-Dealul cel Mare, în Carpatica, 15, 2002, Ujgorod, p. 85-98.

  4.  И. Т. Никулицэ, А. Заноч, Фрако-гетские поснления I тыс. н. э. в центральных кодрах Молдовы, în Carpatica, 13, Ujgorod, 2001, p. 107-115.

4.5. Cercetarea sitului Trebujeni-Scoc

Aşezarea Trebujeni-Scoc a fost cercetată de către: Gh. B. Fedorov în anii 1950, 1953, 1955 pe o suprafaţă de 134 m.p.; N. Telnov secundat de R. Rabinovici în anii 1982-1988 - pe o suprafaţă de 9360 m. p. şi I. Borziac în anii 2001 (sondaj 4,0 m. p.) şi 2008 (4,0 m.p.).

N. Telnov a descoperit 270 construcţii din secolele VI-X: 65 locuinţe, 2 dependinţe, 142 gropi; 17 cuptoare metalurgice, 41 cuptoare din lut, alte construcţii şi ceramică medievală timpurie lucrată cu mâna sau la roată. I. Borziac a identificat orizonturi culturale din paleoliticul superior – gravetian şi neolitic – cultura Band-Liniară.

Rezultatele săpăturilor din anii 1982-1988 sunt descrise şi ilustrate în rapoartele anuale de săpături depuse în Arhiva Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, cât şi în multiplele publicaţii ştiinţifice realizate de N. Telnov şi R. Rabinovici.

Rapoarte de săpături:

  1. Н. П. Тельнов, Отчет о раскопках поселения Скок в 1982 г., Chişinău, 1983 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 184.

  2. Н. П. Тельнов, Отчет о раскопках поселения Скок в 1983 г., Chişinău, 1984 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 206.

  3. Н. П. Тельнов, Отчет о раскопках поселения Скок в 1984 г., Chişinău, 1985 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 216.

  4. Н. П. Тельнов, Отчет о раскопках поселения Скок в 1985 г., Chişinău, 1986 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 232.

  5. Н. П. Тельнов, Отчет о раскопках на поселении Скок Орхейского р-на. Chişinău, 1987 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 238.

  6. Н. П. Тельнов, Отчет о раскопках поселения Скок в 1987 г., Chişinău, 1987 / Arhiva MNAIM, nr. inv. 263.

Bibliografie:

  1. Г. Д. Смирнов, Археологические разведки в нижнем течении Реута, în Материалы и исследования по археологии и этнографии Молдавской ССР, Кишинев, Картя Молдовеняскэ, 1964, c. 248-254.

  2. Г. Б. Федоров, Древние славяне и их соседи в Молдавии, în Ученные Записки Института истории языка и литературы МФ АН СССР, т. VI, 1957, c. 237-312.

  3. Г. Б. Федоров, Население Пруто-Днестровского междуречья в I тыc. н. э., în Материалы и исследования по археологии СССР, № 89, 1960, p.280, nr.22.

  4. Г. Б. Федоров, Г. Ф. Чеботаренко, Памятники древних славян (VI–XIII) / Археологическая карта Молдавии, Вып. 6, Кишинев: Штиинца, 1974, p.29, nr.91 (Скок I), p.65, nr.236 (Скок I).

  5. Л.Л. Полевой, П. П. Бырня, Средневековые памятники XIV-XVII вв. / Археологическая карта МССР, вып. 7, Кишинев, 1974, с. 86 (nr. 97: (Селище Скок I).

  6. Э.А. Рикман, Памятники сарматов и черняховской культуры / Археологическая карта Молдавии, Вып. 5, Кишинев: Штиинца, 1974, c. 104, nr. 425 (Требужены III-Скок).

  7. Н. П. Тельнов, Исследование железоделательных сооружений поселения Скок, în Археологические исследования в Молдавии в 1982 г., Кишинев: Штиинца, 1986, c. 84-96.

  8. Н. П. Тельнов, Исследование славянского селища Скок, în Археологические исследования в Молдавии в 1983 г., Кишинев: Штиинца, 1988, c. 101-113.

  9. Н. П. Тельнов, Раскопки поселения Скок, în Археологические исследования в Молдавии в 1984 г., Кишинев: Штиинца, 1989, c. 187-193.

  10. Н. П. Тельнов, Итоги работ на поселении Скок, în Археологические исследования в Старом Орхее, Кишинев: Штиинца, 1991, c. 53-63.

  11. Н. П. Тельнов, Славянские железоделательные сооружения в Молдове, în Хозяйственные комплексы древних обществ Молдовы, Кишинев: Штиинца, 1991, c. 85-99.

  12. Н. П. Тельнов, Р. А. Рабинович, Результаты работ на поселении Скок, în Aрхеологические исследования в Молдове в 1985 г., Кишинев: Штиинца, 1990, c. 194-212.

  13. Н. П. Тельнов, Р. А. Рабинович, Aрхеологические раскопки на поселении Скок, în Aрхеологические исследования в Молдове в 1986 г., Кишинев: Штиинца, 1992, c. 208-223.

  14. Н. П. Тельнов, Р. А. Рабинович, Aрхеологические исследования на поселении Скок, în Vestigii arheologice din Moldova, Chişinău, 1997, p. 252-262.

  15. Н. П. Тельнов, Р. А. Рабинович, Поселение Скок. Результаты исследований в 1988 г., în Stratum Plus: Неславянское в славянском мире, 1999, №5, c. 274-286.

  16. I. Borziac, N. Telnov, Staţiunea paleolitică Scoc, în Tyrageţia, XII, Chişinău, 2003, p.11-24.

V. Cercetarea arheologică a siturilor din preajma satului Furceni

În preajma satului Furceni, în anul 1947, Gh. D. Smirnov a identificat 4 situri arheologice, acestea fiind parte, actualmente, din spaţiul Rezervaţiei cultural-naturale Orheiul Vechi:

1.      Furceni-Cot (=Cot), cetate şi selişte getică, secolele IV-III î.Hr.[35]

2.      Furceni-Ivancea (=Furceni I), secolele IV-III î. Hr.[36]

3.      Furceni (=Furceni II), secolele IV-III î.Hr.[37]

4.      Furceni-Brăneşti (=Furceni), secolele XV-XVI[38].

Cronologia şi apartenenţa culturală a acestor situri fost determinată în baza materialelor de suprafaţă obţinute în timpul periegezelor arheologice.

VI. Cercetarea arheologică a siturilor din preajma satului Brăneşti

În preajma satului Brăneşti începând cu anii  50 de către diferiţi arheologi au fost identificate circa 20 de puncte cu vestigii arheologice, majoritatea dintre acestea fiind parte din Rezervaţia cultural-naturală Orheiul Vechi.

Dar, din cauza lipsei unei metodologii adecvate de înregistrare a descoperirilor, la timpul respectiv, fiecare punct descoperit a fost nominalizat drept sit arheologic separat, fapt care a condus la erori istorico-arheologice, dat fiind că părţi din aceleaşi aşezări, în multe cazuri, figurează drept situri separate.

Corelarea teritorială a punctelor arheologice cunoscute în baza literaturii, ne permite să clasificăm descoperirile respective după cum urmează:

Situl Brăneşti-Valea Budăi, plasat în locul denumit „Valea Budăi” include punctele: Brăneşti I, II, III, X.

- Brăneşti I[39]: Neolit, Cultura Band-Liniară, mileniul V. î. Hr., descoperire I. Rafalovici 1958; Cultura Sântana de Mureş-Cerneahov, secolele III-IV, descoperire P.Bârnea 1958 (E. A. Rikman a denumit punctul respectiv „Brăneşti II” cu toate că sunt indicate coordonatele punctului „Brăneşti I”); Cultura medievală: secolele VI-VII, VIII-IX, X-XII, XIII-XIV, descoperire a expediţiei pruto-nistrene 1958.

- Brăneşti II[40]: Eneolit, Cultura Cucuteni-Tripolie, mil. IV-III î. Hr.; Cultura Getică, secolele IV-III î. Hr.; Cultura Poieneşti-Lucaşeuca, secolele II-I î. Hr.; Cultura medievală: secolele XIV, XVI-XVI, descoperire a expediţiei pruto-nistrene 1958.

- Brăneşti III[41]: Cultura medievală - secolele XII-XIV, XV-XVI, descoperire a expediţiei pruto-nistrene 1958.

- Brăneşti X[42]: Cultura medievală - secolele VIII-IX, X-XI, XII-XIII, descoperire a expediţiei pruto-nistrene 1958.

În legătură cu punctele Brăneşti IV[43] (secolele XVI-XVII) şi Brăneşti V[44] (secolele XV-XVI), evidenţiate de către P. Bârnea şi I. Rafalovici în anul 1960, este de remarcat, că în realitate, acestea, reprezintă părţi din situl Furceni-Brăneşti. În acest sens ne vorbesc coordonatele de localizare a celor două „situri”, care corespund în temei cu locul amplasării aşezării descoperită în anul 1947 de către Gh. D. Smirnov[45].

Situl Brăneşti-Biserică, plasat în regiunea bisericii din satul Brăneşti include punctele: Brăneşti VII şi Brăneşti VIII.

- Brăneşti VII[46] - secolele IV-III î. Hr., secolul XVII, descoperire P. Bârnea şi I. Rafalovici 1960.

- Brăneşti VIII[47] - secolul XVI, descoperire P. Bârnea şi I. Rafalovici 1960.

Situl Brăneşti-Cariere, plasat în preajma carierelor industriale de extragere a pietrei de calcar, include punctele: Brăneşti IX şi Brăneşti XI.

- Brăneşti IX[48] - secolul XIV, descoperire L.Polevoi 1958.

- Brăneşti XI[49] - secolele VI-VII şi XVII, descoperire P. Bârnea şi I. Rafaloviici 1960.

Situl Brăneşti-Valea Ivancei, plasat în valea râului Ivancea (pe ambele maluri), la capătul de Vest al satului, include punctele: Brăneşti XII, XIII, XIV, XV, Necropola Brăneşti, Brăneşti-la Grădină.

- Brăneşti XII[50] – cultura medievală - secolele VI-VII, descoperire P. Bârnea şi I. Rafalovici 1960.

- Brăneşti XIII[51] - Neolit, Cultura Band-Liniară - mileniul V î. Hr., descoperire V. Marchevici 1966; Cultura Getică - secolele IV-III î. Hr.; cultura medievală – secolele VI-VII, VIII-IX, X-XII, XIII-XIV, XVII, descoperire P.P.Bârnea şi I.Rafalovici 1957.

- Brăneşti XIV[52] – cultura medievală - secolele VI-VII şi VIII-IX, descoperire I. Rafalovici 1960.

- Brăneşti XV[53] – cultura medievală - secolele XVI-XVII, descoperire P. Bârnea şi I. Rafalovici 1960.

- Necropola Brăneşti[54]: cultura Getică – aşezare, secolele IV-III î.Hr.; cultura medievală – aşezare, secolele VIII-IX şi X-XI, necropolă sec. X-XI, descoperire expediţia pruto-nistreană 1958.

- Brăneşti-la Grădină: cultura Getică, secolele IV-III î.Hr.; cultura medievală - secolele V-VII, X-XI, descoperire Gh. Postică, 1998.

Situl Brăneşti-Furi, plasat între satele Brăneşti şi Ivancea în locul „la Furi”, include punctul arheologic: Brăneşti XVI.

- Brăneşti XVI[55]: Neolit, Cultura Band-Liniară, descoperire Gh.D.Smirnov 1947; P. Bârnea 1958.

Situl Brăneşti-Iazul Vechi, plasat la vest de satul Brăneşti, pe malul din dreapta la râului Ivancea, lângă iazul vechi, include punctul arheologic: Brăneşti XVII.

- Brăneşti XVII[56]: Cultura medievală - secolele XVII-XVII, descoperire P. Bârnea, I. Rafaloviici, 1960.

Situl Brăneşti-Redea, plasat la vest de s. Brăneşti, în stânga r. Ivancea, în locul „la Redea”, include punctul arheologic denumit în literatură Brăneşti I.

- Brăneşti I[57]: cultura Sântana de Mureş-Cerneahov - secolele III-IV d. Hr., descoperire E.A. Rikman 1958.

VI. Cercetarea arheologică a siturilor din preajma satului Măşcăuţi

În preajma satului Măşcăuţi, în afară de siturile Măşcăuţi-Poiana Ciucului şi Măşcăuţi-Dealul cel Mare, descrise mai sus, sunt cunoscute încă 4 situri, dintre care două fac parte din zona tampon a Rezervaţiei Orheiul Vechi, iar altele două din sectoare adiacente.

Din zona tampon a Rezervaţiei fac parte siturile Măşcăuţi I şi Măşcăuţi-Livada Boierului, iar din preajma zonei tampon – siturile Măşcăuţi-Zăvoi şi Măşcăuţi-Voloaca de Jos.

Situl Maşcăuţi I a fost descoperit de către P. Bârnea şi Gh. Cebotarenco în anul 1959. Conţine patru tiruri de vestigii arheologice[58]: Eneolit, cultura Tripolie, etapa mijlocie, mileniile IV-III î.Hr.; cultura getică, secolele IV-III î. Hr.; cultura Sântana de Mureş-Cerneahov, secolele III-IV; cultura medievală din perioada Hoardei de Aur, secolul XIV.

Situl Măşcăuţi-Livada Boierului a fost descoperit în anul 1995 de către T. Arnăut. A fost cercetat prin săpături metodice de teren de către T. Arnăut şi S. Matveev (1995-1996), Gh.Postică şi S. Musteaţă (1997-1998) şi S. Musteaţă (2000).

În cadrul sitului au fost identificate patru orizonturi arheologice: cultura getică, secolele IV-III î.Hr.; cultura medievală timpurie, secolele V-VII; secolele VIII-IX şi secolele X-XI.

Rapoarte de săpături:

  1. Gh. Postică, S. Musteaţă, Raport ştiinţific privind rezultatele investigaţiilor arheologice din anul 1997 în aşezarea Măşcăuţi-Livada Boierului, Chişinău, 1998.

  2. Gh. Postică, S. Musteaţă, Raport ştiinţific privind rezultatele investigaţiilor arheologice din anul 1998 în aşezarea Măşcăuţi-Livada Boierului, Chişinău, 1999; 31 pag. 43 fig., 11 foto.

  3. S. Musteaţă, Raport privind rezultatele investigaţiilor arheologice din anul 2000 în aşezarea Măşcăuţi-Livada Boierului, Chişinău, 2001.

Bibliografie:

  1. T. Arnăut, S. Matveev, C. Cirimpei, Cercetări arheologice la Măşcăuţi, Raion Criuleni, Republica Moldova, în Cronica cercetărilor arheologice 1995, Bucureşti, p. 53-54;

  2. S. Musteaţă, Aşezarea medievală timpurie Măşcăuţi-Livada Boierului, în Conferinţa ştiinţifico-didactică Ştiinţele umaniste în serviciul integrării europene, secţia Istorie şi Filosofie, Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, Chişinău, Mai, 1998, p. 11-12.

  3. S. Musteaţă, Cercetarea arheologică a aşezării Măşcăuţi-Livada Boierului în anii 1997-1998, în Orheiul Vechi. Buletin istorico-arheologic, Chişinău, 1998, p. 40-41.

  4. S. Musteaţă, Noi realităţi arheologice atestate în cadrul aşezării Măşcăuţi-Livada Boierului, în Probleme ale ştiinţelor socio-umaniste şi ale modernozării învăţămîntului. Conferinţa anuală a profesorilor U.P.S. “Ion Creangă”, 25-26 martie, Chişinău, 1999.

  5. S. Musteaţă, Populaţia spaţiului pruto-nistrean în secolele VIII-XI, Chişinău, Pontos, 2005.

***

Siturile arheologice - Maşcăuţi-Zăvoi şi Măşcăuţi-Voloaca de Jos, descoperite de către N. Chetraru, datează din paleoliticul superior[59].

Concluzii

În total, în zona Orheiului Vechi, pe o suprafaţă de circa 10 mii hectare, sunt identificate 32 situri arheologice (în mediu un sit la 300 ha), care, conform datelor actuale, cuprind de la unul până la 14 orizonturi arheologice, inclusiv:

Un orizont arheologic – 11 situri (Măşcăuţi-Dealul cel Mare, Trebujeni Lutărie, Furceni-Cot, Furceni, Furceni-Ivancea, Morovaia, Măşcăuţi-Zăvoi, Măşcăuţi-Voloaca de Jos, Brăneşti-Furi, Brăneşti-Iazul Vechi, Brăîneşti-Redea),

Două orizonturi arheologice  – 3 situri (Trebujeni-Piscul Ciobanului, Trebujeni-Selitra, Furceni-Brăneşti),

Trei orizonturi arheologice – 5 situri (Trebujeni-Sat, Trebujeni-valea Ţigăncii, Trebujeni-Selitra II, Brăneşt-Cariere, Brăneşti-Biserică),

Patru orizonturi arheologice – 4 situri (Trebujeni-Potârca, Trebujeni-Gura Ivancei, Morovaia, Măşcăuţi I),

Cinci orizonturi arheologice – un sit (Trebujeni-Selitra III),

Şase orizonturi arheologice – două situri (Butuceni, Trebujeni-Selitra II),

Şapte orizonturi arheologice – două situri (Trebujeni-Fântâna Joiei, Trebujeni-Scoc),

Opt orizonturi arheologice – un sit (Măşcăuţi-Poiana Ciucului),

Nouă orizonturi arheologice – un sit (Brâneşti-Ivancea),

Zece orizonturi arheologice – un sit (Brâneşti-Valea Budăi),

14 orizonturi arheologice – un sit (Orheiul Vechi).

* * *

Din punct de vedre cultural-cronologic siturile din zona Orheiului Vechi cuprind următoarele orizonturi arheologice:

Paleoliticul superior, circa 30-20 mii ani î. Hr. – 5 staţiuni (Orheiul Vechi – două staţiuni, Trebujeni-Scoc, Măşcăuţi-Zăvoi, Măşcăuţi-Voloaca de Jos),

Neolitic, Cultura Band-Liniară, mil. V î. Hr. – 3 aşezări (Brăneşti-ValeaBudăi, Brăneşti-Ivancea, Brăneşti-Furi),

Eneolitic, Cultura Tripolie, mil. IV-III î. Hr. – 5 aşezări (Orheiul Vechi, Trebujeni-Lutărie, Trebujeni-Valea Ţiganca, Brăneşti-Valea Budăi, Măşcăuţi I),

Cultura Chişinău-Corlăteni, sec. XII-X î. Hr. – 2 aşezări nefortificate (Orheiul Vechi) şi 1 cetăţuie (Butuceni),

Cultura Saharna-Solonceni, sec. IX-VIII – 2 aşezări nefortificate (Orheiul Vechi, Trebujeni-Fântâna Joiei) şi o cetăţuie (Butuceni),

Cultura getică, sec. VII-V î. Hr. -   1 cetăţuie (Butuceni),

Cultura getică, sec. IV-III î. Hr. – 20 de aşezări nefortificate (Orheiul Vechi – 2 aşezări, Butuceni, Măşcăuţi-Poiana Ciucului, Trebujeni-Sat, Trebujeni-Fântâna Joiei, Trebujeni-Selitra I, Trebujeni-Selitra II, Trebujeni-Selitra III, Trebujeni-Scoc, Trebujeni-Gura Ivancei, Furceni-Cot, Furceni, Furceni-Ivancea, Brăneşti-Valea Budăi, Brăneşti-Biserica, Brăneşti-Ivancea, Măşcăuţi I, Măşcăuţi-Livada Boierului),) 8 cetăţui ((Butuceni – 2 cetăţui, Măşcăuţi-Poiana Ciucului, Măşcăuţi Dealul cel Mare, Trebujeni-Piscul Ciobanului, Trebujeni-Selitra, Trebujeni-Potârca, Furceni-Cot), 1 necropolă (Măşcăuţi-Livada Boierului),

Cultura Poieneşti-Lucaşeuca, sec. II-I î. Hr. – 5 aşezări nefortificate (Orheiul Vechi, Măşcăuţi-Poiana Ciucului, Trebujeni-Fântâna Joiei, Trebujeni-Selitra I, Brăneşti-Valea Budăi), o cetăţuie (Trebujeni-Potârca) şi o necropolă (Orheiul Vechi)

Cultura Sântana de Mureş-Cerneahov, sec. III-IV – 10 aşezări nefortificate (Orheiul Vechi, Măşcăuţi-Poiana Ciucului, Trebujeni-Valea Ţigancii, Trebujeni-Fântâna Joiei, Trebujeni-Selitra I, Trebujeni-Selitra II, Trebujeni-Selitra III, Trebujeni-Scoc, Măşcăuţi I, Brăneşti-Redea),

Cultura Medievală, sec. V-VII – 9 aşezări nefortificate (Orheiul Vechi - 2 aşezări, Trebujeni-Valea Ţigancii, Trebujeni-Selitra III, Trebujeni-Scoc , Brăneşti-Valea Budăi, Brăneşti-Cariere, Brăneşti-Ivancea, Măşcăuţi-Livada Boierului),

Cultura Medievală, sec. VIII-IX – 9 aşezări nefortificate (Orheiul Vechi - 2 aşezări,  Măşcăuţi-Poiana Ciucului,  Trebujeni-Selitra I, Trebujeni-Selitra III, Trebujeni-Scoc, Brăneşti-Valea Budăi, Brăneşti-Ivancea, Măşcăuţi-Livada Boierului),

Cultura Medievală, sec. X-XI – 12 aşezări nefortificate (Orheiul Vechi – 2 aşezări, Măşcăuţi-Poiana Ciucului, Trebujeni-Fântâna Joiei, Trebujeni-Selitra I, Trebujeni-Selitra III, Trebujeni-Scoc , Trebujeni-Potârca, Trebujeni-Gura Ivancei, Brăneşti-Valea Budăi, Brăneşti-Ivancea, Măşcăuţi-Livada Boierului), 1 cetăţuie (Măşcăuţi-Poiana Ciucului) şi o necropolă (?) (Orheiul Vechi),

Cultura Medievală, sec. XII-XIII – 6 aşezări nefortificate (Orheiul Vechi – 2 aşezări, Măşcăuţi-Poiana Ciucului, Trebujeni-Gura Ivancei, Brăneşti-Valea Budăi, Brăneşti-Ivancea),

Cultura Medievală, perioada Hoardei de Aur, sec. XIV – oraşul de tip oriental „Şehr al-Cedid”  cu cetăţuie din piatră  (Orheiul Vechi), 8 aşezări nefortificate (Butuceni, Măşcăuţi-Poiana Ciucului, Trebujeni-Fântâna Joiei, Trebujeni-Gura Ivancei, Brăneşti-Valea Budăi, Brăneşti-Cariere, Brăneşti-Ivancea, Măşcăuţi I), 3 necropole (Orheiul Vechi şi Butuceni),

Cultura Medievală, perioada moldovenească, sec. XV-XVI – oraşul moldovenesc Orheiului Vechi, cu cetăţuie din piatră (situl Orheiul Vechi), 11 aşezări nefortificate (Măşcăuţi-Poiana Ciucului, Trebujeni-Sat, Trebujeni-Piscul Ciobanului, Trebujeni-Selitra II, Trebujeni-Selitra, Trebujeni-Scoc, Trebujeni-Potârca, Brăneşti-Valea Budăi, Furceni-Brăneşti, Brăneşti-Biserica, Brăneşti-Ivancea) şi 2 necropole (Orheiul Vechi),

Cultura Medievală, perioada moldovenească, sec. XVII-XVIII – 11 aşezări nefortificate (Orheiul Vechi,  Butuceni, Măşcăuţi-Poiana Ciucului, Trebujeni-Fântâna Joiei, Trebujeni-Selitra I, Brăneşti-Cariere, Furceni-Brăneşti, Brăneşti-Biserica, Brăneşti-Ivancea, Brăneşti-Iazul Vechi, Morovaia).

În consecinţă, se poate menţiona, că siturile arheologice din zona Orheiului Vechi, reprezintă o ilustraţie perfectă a procesului cultural-istoric din ţinut de la paleoliticul superior până la epoca modernă. Cu excepţia descoperirilor din perioada mezoliticului, epocii bronzului şi a primelor două secole ale erei noastre, care până la moment nu sunt documentate, în zona Orheiului Vechi sunt cunoscute vestigii arheologice semnificative, care, de fapt, formează un segment istorico-arheologic reprezentativ, tipic pentru spaţiul pruto-nistrean în particular şi cel est-carpatic în general.

© Text: Gheorghe Postică, E-mail: gpostica@yahoo.com; gpostica@gmail.com  

26.01.2009, Chişinău


[1] Documenta Romanae Histocica. A. Moldova. Vol. II, Bucureşti, 1976; Vol. III, Bucureşti, 1980; A. Sava, Documente privitoare la târgul şi ţinutul Orheiului, Bucureşti, 1944, p. 18 (diploma din 10 mai 1574); Documente din Basarabia, Chişinău, 1928, p. 162 (diploma din 9 aprilie 1623).

[2] v.: Tamara Nesterov, Situl Orheiul Vechi. Monumente de arhitectură, Chişinău, Epigraf, 2003, p. 11-12; 194-196.

[3] Moldova în epoca feudalismului, Chişinău, 1982, p. 293 (v.: Sergius Ciocanu, Schitul Peştera şi moşia Peştera (Orheiul Vechi) din ţinutul Orhei (de la primele atestări documentare până în secolul al XIX-lea), în Tyragetia, Serie Nouă, Vol. II, nr. 2 (Istorie şi Muzeologie), Chişinău, 2008, p. 141, nota 2.

[4] Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei / Ed. îngrij. de P. Balmuş (reluare a textului tradus din l. german la „Scrisoarea Moldovei” în anul 1825), Chişinău, 1988, p. 26.

[5] Sergius Ciocanu, Op. cit., p. 141-162.

[6] Бессарабские воспоминания о Пушкине А. Ф. Вельтмана, în Л. Майков, Пушкин. Биографические материалы. Спб, 1899, с. 112.

[7] К. Стамати, О Бессарабии и о ее древних крепостях, în Записки Одесского Общества Истории и Древностей, т. II, Одесса, 1850, с. 808; Constantin Stamati, Despre Basarbia şi cetăţile ei vechi, în Constantin Stamati, Scrieri, Chişinău: Ştiinţa, 1993, p. 454.

[8] А. И. Защук, Материалы для географии и статистики России, собранные офицерами генерального штаба. Бессарабская область, часть II, СПб., 1862, 164-165б 241.

[9] П. Н. Батюшков, Бессарабия. Историческое описание. СПб., 1892.

[10] В. Курдиновский, Археологическая поездка по Бессарабии, în Кишиневские Епархиальные Ведомости, 1905, № 24, c. 821-829; 1906, № 3, c. 81-88; Idem, Окрестности Старого Орхея, în Кишиневские Епархиальные Ведомости, 1906, № 41, с. 1311-1317; № 42, с. 1342-1345; Idem, Местоположение Старого Орхея, Ответ на статью «Дополнение к с статье Окрестности Старого Орхея», în Кишиневские Епархиальные Ведомости, 1907, № 9, с. 313-318; № 10, с. 353-357; № 11, с. 388-391.

[11] А. Усиневич, Дополнение к с статье Окрестности Старого Орхея, în Кишиневские Епархиальные Ведомости, 1907, № 1, с. 17-22.

[12] Ion Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mar, vol. I, Bucureşti, 1913, p. 97.

[13] Gheorghe Ghibănescu, Surete şi Izvoare, vol. IX, Iaşi, 1914, p. 95.

[14] Ştefan Ciobanu, Monumentele istorice, în Basarabia, ed. a II-a, Chşinău: Universitas, 1993, p. 178; Petru Constantinescu-Iaşi, Basarabia arheologică şi artistică, Chişinău, 1932, p. 30-31; Gheorghe Roşca, Din neasemuitul pitoresc al judeţului Orhei, în Viaţa Basarabiei, 1938, nr. 6-7, p. 533.

[15] Aurel Sava, Documente privitoare la târgul şi ţinutul Orheiului, Bucureşti, 1944, 561 p.

[16] Panaitescu Scralat, Cetăţi-ruini din Basarabia, în Anuarul Com. Mon. Istoric, Secţia din Basarabia, Chişinău, 1924, p. 96-99; Ş. Ciobanu, Biserici vechi din Basarabia, în Anuarul Com. Mon. Istoric, Secţia din Basarabia, Chişinău, 1924, p. 39-46.

[17] Recent, în istoriografie a fost lansată ipoteza despre o posibilă existenţă în evul mediu a două localităţi separate: Orheiul Vechi în preajma actualelor sate Butuceni-Trebujeni, care ar fi reprezentat la etapa respectivă cetatea Orheiului şi târgul Orhei, plasat la circa 18 km spre Nord pe locul actualului oraş cu acelaşi nume, care ar fi reprezentat centrul ţinutal şi administrativ Orhei (Tamara Nesterov, Op. cit., p. 27; Sergius Ciocanu, Op. cit., p.143).

[18] Г. Д. Смирнов, Итоги археологических исследований в Молдавии в 1946 году, în Ученные Записки Института истории языка и литературы Молдавской Научно-исследовательской базы АНСССР, 1949, 2, c. 189-202.

[19] Г. Д. Смирнов, Археологические разведки в нижнем течении реки Рэут, în Материалы и исследования по археологии и этнографии МССР, Кишинев, 1964.

[20] Г. Б. Федоров, Население Пруто-Днестровского междуречья в I тыc. н. э., în Материалы и исследования по археологии СССР, № 89, 1960, p. 240, nr. 5, (Требужены), p.253-254, nr.49 (Требужены), p.257, nr.61 (Старый Орхей II), p. 258, nr.66 (Селитра I), nr.67 (Селитра II), nr.68 (Селитра III), p.280, nr.22 (Скок); Г. Б. Федоров, Г. Ф. Чеботаренко. Памятники древних славян (VI–XIII) / Археологическая карта Молдавии, Вып. 6, Кишинев: Штиинца, 1974, p. 29, nr.91 (Скок I), p.65, nr.236 (Скок I); p. 65-66, nr.240 (Требужены I); Э. А. Рикман, Памятники сарматов и черняховской культуры / Археологическая карта Молдавии, Вып. 5, Кишинев: Штиинца, 1974, c. 103-104, nr.424 (Требужены II), nr. 427 (Требужены V); В. Л. Лапушнян, И. Т. Никулицэ, М. А. Романовская. Памятники раннего железного века / Археологическая карта МССР, вып. 4, Кишинев, 1974, с. 21-22, nr. 66 (Требужены II); c. 55, nr. 49 (Требужены III); c. 81, nr. 7 (Требужены).

[21] I. Hîncu, Cetăţi antice şi medievale timpurii din Republica Moldova, Chişinău: Universitas, 1993.

[22] Т. Д. Златковская, Л. Л. Полевой, Городища Прутско-Днестровского междуречья IV-III вв. до н.э. и вопросы политической истории гетов, în Материалы и исследования по археологии СССР, № 150, Москва, 1969.

[23] Г. Д. Смирнов, Отчет об археологических исследованиях Молдавского средневекового города Старого Орхея за 1954 г. / Arhiva MA al AŞM, Nr. de inv. 3.

[24] Г. Д. Смирнов, Отчет о работе отряда молдавской археологической экспедиции в 1955 году / Arhiva MA AŞM, Nr. inv. 5.

[25] Г. Д. Смирнов, Отчет об археологических исследованиях молдавского средневековья за 1956 год / Arhiva MA AŞM, Nr. inv. 6.

[26] Г. Д. Смирнов, Пруто-Днестровская археолого-этнографическая экспедиция. Старый Орхей 1957 г. / Arhiva MA al AŞM, Nr. inv. 385.

[27] Vezi: T. Arnăut, Arheologul Gh. D. Smirnov şi unele probleme de concepţie privind istoria mileniului I. î.e.n., în Tyrageţia, III, 1993, p. 275-281.

[28] I. T. Niculiţă, S. Teodor, A. Zanoci, Butuceni. Monografie arheologică, Bucureşti, 2002, 252 p.

[29] В. Л. Лапушнян, И. Т. Никулицэ, М. А. Романовская, Op. cit., p. 46, nr. 22 (cetate).

[30] Ibidem, p. 82, nr. 11.

[31] Э. А. Рикман, Op. cit., p. 106, nr. 437 (Машкауцы II).

[32] Orizonturile culturale datate cu secolele VIII-IX şi XVII-XVIII au fost identificate în anul 1984 de către Gh. Postică.

[33] Г. Б. Федоров, Г. Ф. Чеботаренко, Op. cit., p. 98, nr. 281.

[34] Ibidem, p. 65, nr. 238 (Машкауцы I).

[35] В. Л. Лапушнян, И. Т. Никулицэ, М. А. Романовская, Op. cit., p. 45, nr. 17; 53, nr. 43.

[36] Ibidem, p. 53, nr. 44.

[37] Ibidem, p. 53-54, nr. 45

[38] Л. Л. Полевой, П.П. Бырня, Средневековые памятники XIV-XVII вв. / Археологическая карта МССР, вып. 7, Кишинев, 1974, p. 85, nr. 95.

[39] Г. Б. Федоров, Op. cit., p. 280, nr. 20; p. 290, nr. 3; В. И. Маркевич Памятники эпох неолита и энеолита / Археологическая карта МССР, вып. 2, Кишинев, 1973, с. 35, nr. 16; Г. Б. Федоров, Г. Ф. Чеботаренко, Op. cit., p. 30, nr. 93; Э. А. Рикман, Op. cit., p. 105, nr. 432 (Бранешты II).

[40] Г. Б. Федоров, Op. cit., p. 280, nr. 20; p. 290, nr. 3; В. Л. Лапушнян, И. Т. Никулицэ, М. А. Романовская, Op. cit., p. 81-82, nr. 8; Л. Л. Полевой, П.П. Бырня, Op. cit., 1974, p. 89, nr. 110.

[41] Г. Б. Федоров, Г. Ф. Чеботаренко, Op. cit., p. 66, nr. 241; Л. Л. Полевой, П.П. Бырня, Op. cit., p. 89, nr. 111.

[42] Г. Б. Федоров, Г. Ф. Чеботаренко, Op. cit., p. 31, nr. 97; p. 66-67, nr. 242.

[43] Л. Л. Полевой, П. П. Бырня, Op. cit., p. 89, nr. 112.

[44] Ibidem, p.89-90, nr. 113.

[45] Ibidem, p. 85, nr. 95.

[46] Ibidem, p.90, nr. 114 (Notă: punctul arheologic „Brăneşti VI” nu este atestat în literatura de specialitate).

[47] Ibidem, p.90, nr. 113.

[48] Ibidem, p. 36-37, nr. 36.

[49] Ibidem, p. 90, nr. 116; Г. Б. Федоров, Г. Ф. Чеботаренко, Op. cit., p. 15, nr. 24.

[50] Г. Б. Федоров, Г. Ф. Чеботаренко, Op. cit., p. 15, nr. 23.

[51] В. И. Маркевич Op. cit., p. 35, nr. 117; В. Л. Лапушнян, И. Т. Никулицэ, М. А. Романовская, Op. cit, p. 54-55, nr. 47 (=Brăneşti); Г. Б. Федоров, Г. Ф. Чеботаренко, Op. cit, p. 30, nr. 94; p. 67, nr. 243; Л. Л. Полевой, П.П. Бырня, Op. cit, p. 90, nr. 118.

[52] Г. Б. Федоров, Г. Ф. Чеботаренко, Op. cit., p. 15, nr. 22; p. 30, nr. 95.

[53] Л. Л. Полевой, П.П. Бырня, Op. cit., p. 90, nr. 119.

[54] Г. Б. Федоров, Г. Ф. Чеботаренко, Op. cit., p.105-108, nr. 287; Г. Б. Федоров, Б., Г. Ф. Чеботаренко, М. С. Великанова, Бранештский могильник X-XI вв., Кишинев: Штиинца, 1984, 111 c.

[55] В. И. Маркевич , Op. cit, p. 47, nr. 5.

[56] Л. Л. Полевой, П. П. Бырня, Op. cit, p. 90, nr. 117.

[57] Э. А. Рикман, Op. cit, p. 105, nr. 431 (Бранешты I).

[58] В. И. Маркевич, Op. cit., p. 137, nr. 316; В. Л. Лапушнян, И. Т. Никулицэ, М. А. Романовская, Op. cit, p. 57, nr. 56; Э. А. Рикман, Op. cit, p. 106, nr. 436; Л. Л. Полевой, П. П. Бырня, Op. cit, p. 39, nr. 39; П. П. Бырня, Г. Ф. Чеботаренко, Материалы к археологической карте Молдавии, în Материалы и исследования по археологии и этнографии Молдавской ССР, Кишинев, Картя Молдовеняскэ, 1964.

[59] Н. А. Кетрару, Памятники эпох палеолита и мезолита / Археологическая карта МССР, вып. 1, Кишинев, 1973, p. 106, nr.118, 119

© Text: Gheorghe Postică

 



Prima pagină  »  Cercetare  »  Istoricul cercetării

© 2018 Orheiul Vechi Rezervația Cultural-Naturală
PAGINA ÎN SUS