Locuinţa din citadelă

Locuinţa din colţul de sud-vest al citadelei medievale a fost descoperită în anii 1999-2001. Pereţii din piatră ai construcţiei s-au păstrat pe o înălţime de 1,0-2,60 m de la podeaua din rocă. Latura de est avea înălţimea de 1,20-2,60 m, cea de sud: 1,25-1,50 m, de vest: 155-2,50 m, de nord: 1,0-2,56 m. Lăţimea laturii de est constituia 0,65 m, de sud: 0,60-0,72 m, de vest: 0,62-0,65 m, de nord: 0,45-50 m.

Pereţii erau construiţi din piatră de calcar prinsă cu mortar. În baza analizei mortarului sunt evidenţiate trei faze de construcţie şi refaceri a pereţilor construcţiei.  

La prima fază, care corespunde construcţiei nr. 51, pereţii au fost construiţi din blocuri de piatră ruptă, cioplite la exterior, pe bază de mortar din lut de culoare gălbuie cu var. De prima fază ţine partea inferioară a zidului, de la podea pe o înălţime de 0,60-0,80 m (latura de est), 0,78-1,20 m (sud), 0,70-0,88 m (vest), 0,52-0,95 m (nord). Peretele de est a păstrat 2 rânduri de pietre mari şi 1-2 rânduri de lespezi mai mici; peretele de sud avea 4-7 rânduri din piatră, cel de vest 3-4, iar cel de nord 2-3 rânduri. Blocurile de piatră erau de dimensiuni mijlocii (25×15 cm), mici (14×10 cm) şi foarte frecvent de dimensiuni mari (60×13 cm, 56×27 cm, 48×38 cm (latura de est); 73×16 cm, 50×18 cm, 47×16 cm, 41×20 cm, 40×16 cm (latura de sud);  37×31 cm, 32×21 cm, 35×30 cm (latura de vest);  55×31 cm, 38×35 cm, 52×32 cm (latura de nord).

La a doua fază, care corespunde construcţiei nr. 52, după o demolare a pereţilor construcţiei nr. 51, începând cu înălţimea de 0,52-1,20 m de la nivelul podelii zidurile au fost refăcute din nou pe bază de mortar alcătuit din nisip gălbui fără var. Înălţimea porţiunii păstrate de la faza respectivă era de 0,25-0,65 m (latura de nord), 0,30-0,40 m (est), 0,35-0,80 m (nord), 0,20-0,70 m (sud). De la etapa respectivă peretele de est a păstrat 1-2 rânduri de pietre, cel de sud 3, cel de vest 1-3, iar cel de nord 1-2 rânduri. Dimensiunile maximale ale pietrelor atingeau: 64×26 cm, 64×13 cm, 46×46 cm (latura de est),  49×20 cm, 43×30 cm (sud), 41×37 cm, 50×36 cm, 30×20 cm (vest), 44×35 cm, 38×35 cm (nord).

La a treia fază, care corespunde construcţiei nr. 52, după o nouă demolare, zidurile din partea superioară, începând cu înălţimea de 1,0 m de la podeaua din rocă (latura de est), 1,60 m (sud), 1,10-1,30 m (vest), 1,0-1,50 m (nord) au fost refăcute din nou. De la faza a treia a refacerii s-a păstrat o porţiune de zid cu înălţimea de 0,2-1,0 m (latura de est), 0,45-1,20 m (vest) şi 0,90-1,10 m (nord). Porţiunea respectivă de zid era construită din piatră de calcar cu mortar din pământ negru. De la etapa respectivă peretele de est a păstrat 4 rânduri de pietre, peretele de sud nici unul, cel de vest 4-5 rânduri, iar cel de nord 3-4 rânduri. Dimensiunile maximale ale pietrelor atingeau: 46×30 cm, 52×35 cm (latura de est), 60×13 cm, 40×34 cm (vest), 58×36 cm, 71×32 cm (nord).

O particularitate a construcţiei consta în faptul că zidăria din piatră a pereţilor se îmbina cu piloni din lemn, amprentele cărora sau păstrat atât în profilul pereţilor propriu-zişi, cât şi în podeaua construcţiei. În total au fost descoperite amprentele de la 16 piloni cu urme duble şi chiar triple din timpul refacerilor, inclusiv 12 în profilul pereţilor şi 4 în podeaua din partea centrală a complexului. Pilonii formau un schelet din 4 rânduri pe axa vest-est şi 4 rânduri pe axa sud-nord. În pereţii de vest şi de est erau încadraţi câte 4 piloni, iar în pereţii de sud şi de nord câte 2 piloni. Analiza amprentelor păstrate ale pilonilor ce ţineau zidurile şi tavanul construcţiei nr. 51, la fel ca şi zidurile, denotă trei etape în evoluţia a complexului. În pereţii construcţiei, pe unul şi acelaşi loc sunt urme de la 2-3 amprente de pari, care reflectă procesul refacerii complexului, când pilonii vechi erau înlocuiţi cu alţii mai noi, plasaţi alături de cei vechi, care mai apoi erau dislocaţi, iar amprentele apărute erau astupate cu piatră şi mortar. Construcţia a avut 2 intrări de tip gârlici, una dinspre est şi alta dinspre nord.

Prima intrare, care ţine de construcţia nr. 51 a fost amenajată pe latura de est, la intersecţia cu latura de sud, fiind orientată de la est spre vest. Intrarea avea forma unui gârlici săpat în pantă pe o lungime de 9,0 m. Intrarea a fost observată începând cu adâncimea de 0,25-0,60 m.

La capătul de vest al coridorului de intrare, în locul amplasării uşii erau instalaţi doi piloni din piatră, urmaţi în continuare de trei trepte din piatră, amenajate în descreştere spre podea deasupra temeliei peretelui de est al complexului nr. 51.

Partea superioară a pilonului nr. 1 se găsea la adâncimea de 0,90 m. Pilonii erau plasaţi paralel pe axa sud-nord, la distanţa de 1,15 m unul de altul. Pilonul dinspre sud (nr. 1) s-a păstrat in situ în poziţia iniţială (verticală), iar cel dinspre nord (nr. 2) era dislocat, fiind răsturnat în interiorul construcţiei lângă scara inferioară a gârliciului. Acest pilon împreună cu alte pietre se afla în umplutura construcţiei, la adâncimea de 2,02-2,05 m, cu 0,70 m mai sus de nivelul podelii construcţiei. Pe locul amplasării iniţiale a pilonului dislocat s-a păstrat o urmă patrulaterală de mortar, care după încheierea săpăturilor a facilitat readucerea pilonului pe locul iniţial.

Pilonii de intrare aveau aceiaşi formă şi erau construiţi după aceiaşi tehnologie. Erau pregătiţi din piatră de calcar. Aveau forma prismatică, în plan patrulaterală, cu feţele  netede. Muchia de nord-vest a pilonului nr. 1 şi cea de sud-vest a pilonului nr. 2 erau tăiate pe verticală de câte o canelură. Înălţimea pilonilor era de 105 cm, dimensiunile în secţiune erau de 30×25 cm, iar dimensiunile canelurilor erau de 5×10 cm. Pe partea din faţă a pilonului nr. 2 erau două găuri, urme de la zăvorul (cârligul) uşii.

Între cei doi piloni era amenajat un prag construit din două blocuri de piatră alăturate. Blocurile erau fasonate, cu câte două trepte fiecare. A treia şi a patra treaptă erau din pietre rupte de calcar prinse cu mortar. Lungimea treptei nr. 1 şi nr. 2 era de 1,10 m, iar a treptelor nr. 3 şi nr. 4 de 1,40 m. Lăţimea treptei nr. 1 era de 0,20 m, treptei nr. 2 – 0,24 m, treptei nr. 3 – 0,30 m, iar a treptei nr. 4 de 0,30 m. Înălţimea treptei nr. 1 era de 0,04 m, treptei nr. 2 – 0,16 m, treptei nr. 3 – 0,17 m şi a treptei nr. 4 de 0,16 m.

A doua intrare, care ţine de etapa construcţiei nr. 52 era amenajată pe latura de nord a construcţiei, lângă colţul de nord-est, fiind orientată pe axa nord-sud. Intrarea avea forma unui gârlici cu lungimea de 4,33 m şi lăţimea de 1,67 m, săpat în pantă şi prevăzut cu 4 trepte în exteriorul complexului nr. 52 şi una în interiorul lui.

Podeaua complexului se găsea la adâncimea de 2,60-3,20 m. Era orizontală, alcătuită din rocă de calcar. În partea centrală a construcţiei, în podea erau 4 gropi de pari, dintre care una era pătrată (lăţimea -16 cm; adâncimea – 0,70 m), iar celelalte trei erau circulare (diametrul – 0,22 m, 0,25 m şi 0,25 m; adâncimea – 0,45 m, 0,70 m şi 0,70 m).

Data funcţionării locuinţei este stabilită  în perioada cc. 1400-1510, prima etapă fiind cc. 1400-1448, iar ce-a de-a doua cc. 1448-1510. Prima etapă a construcţiei corespunde perioadei de domnie a voievozilor Alexandru cel Bun (1400-1431), Ştefan II şi Iliaş I (1432-1448), iar ce-a de-a doua etapă a complexului corespunde perioadei de domnie a voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt (1457-1504) şi primilor ani de domnie a voievodului Bogdan al III (1504-1517).

Bibliografia

  1. E.Nicolae, Gh.Postică. Câteva monede descoperite la Orheiul Vechi // Simpozion de Numismatică. Dedicat împlinirii a patru secole de la prima unire a românilor sub Mihai Voievod Viteazul: Chişinău, 28-30 mai 2000  (Bucureşti, Ed. encicl., 2001), p. 135-140.
  2. Gh.Postică. Citadela Orheiului Vechi  în lumina cercetărilor arheologice din anii 1996-2000 // Arheologia Moldovei, XXVI (Bucureşti, 2003), p.91-143.
  3. Gh.Postică. Două tunuri din bronz din perioada lui Ştefan cel Mare // Arheologia Moldovei, XVII (Bucureşti, 2004).
  4. Gh.Postică. Consideraţii privind „citadela de pământ” de la Orheiul Vechi în lumina săpăturilor arheologice din anii 1996-2001 // Revista arheologică, nr.1 (Chişinău, 2005), p. 133-151.
  5. Gh.Postică. Vestigii arheologice din perioada lui Ştefan cel Mare la Orheiul Vechi // Ştefan cel Mare – personalitate marcantă în istoria Europei (500 de ani de la trecerea în eternitate). Referate şi comunicări (Chişinău, Civitas, 2005), p. 111-114.
  6. Gheorghe Postică, Complexul monumental din piatră din secolul XV descoperit în citadela Orheiului Vechi, In: Revista Arheologică, Serie Nouă, 2005, vol. I, nr. 2, p. 371-387
  7. Постикэ Г.И. Цитадель золотоордынского города Шехр аль-Джедид (Старый Орхей, Молдова) // Российская Археология, № 2 (Москва, 2005), c.151-155.

Autor: Gheorghe Postică

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *