Schitul rupestru Peştera

Schitul rupestru „Peştera” se află la marginea de nord a s. Butuceni.

Complexul monastic este alcătuit din două unități de bază: Biserică și corpul de chilii monahale.

Deasupra complexului monastic, pe suprafața promontoriului Butuceni este instalată o cruce din piatră (sec. XVII-XVIII) și amenajată o Clopotniță (1820).

Biserica se află la est de chilii. Este construită în baza unor încăperi mai vechi, urmele cărora se proiectează foarte bine în anumite locuri. Este amenajată de-a lungul versantului, fiind compusă din următoarele compartimente: Altar, Naos, Pronaos, Pridvor și un Gang de acces. Lungimea Bisericii este de 14,7 m, iar lățimea de 4,0-8,0 m, înălțimea de 2,6-3,5 m.

Complexul de chilii al mănăstirii „Peștera” se află la vest de Biserică. Este alcătuit dintr-o sală centrală cu 12 încăperi-nișe laterale.

Complexul monastic a funcționat în mai multe etape, care se încadrează între secolele XV/XVI – începutul sec. XIX (1816).

Între 1816–1904 schitul a fost Biserică parohială a satului Butuceni, ulterior aceasta funcționează doar în timpul marilor sărbători (Paște și Crăciun). În anul 1946 biserica „Peștera” este închisă, mai târziu fiind transformată în depozit al colhozului din localitate. În anul 1968 trece în gestiunea Complexului muzeal Orheiul Vechi. În anul 1996 Biserica schitului a fost ocupat și repus în valoare de către noua comunitate monahală înființată la Butuceni.

Schitul pârcălabului Bosie

Schitul pârcălabului Bosie constă dintr-o biserică cu hramul Sfântului Nicolae și nouă încăperi-chilii. Biserica și chiliile de la vest de ea sunt înșirate de-a lungul unei terase înguste, de circa 55 metri lungime, situate la înălțimea de circa 15 metri deasupra nivelului apei Răutului.

Încăperea bisericii rupestre este produsul a cel puțin trei etape de modelare a spațiului ei interior. Inițial aici se aflau două/trei încăperi, posibil și ele cu rosturi liturgice, însă cu o dispunere spațială diferită de cea actuală. Într-o a doua etapă a avut loc unirea acestor încăperi în una singură, deja cu rosturi clare de biserică. Caracteristicile formale ale portalului (terminația în arc de cerc sprijinit de mici „umere”), evident influențat de arhitectura de zid a timpului, permit concluzia că execuția lui şi, implicit, a bisericii rupestre în formele pe care le vedem astăzi, a avut loc nu mai devreme de finele secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea, când în arhitectura Țării Moldovei încep să pătrundă influențe de origine sud-carpatică şi levantină (inclusiv la nivelul elementelor de plastică decorativă).

A treia etapă constructivă în istoria schitului este legată de numele pârcălabului de Orhei, Bosie. Intervenția constructivă de bază operată de Bosie în cadrul schitului (intervenție finalizată conform inscripției ctitoricești a acestuia în anul 1665) s-a referit la coborârea substanțială, cu circa 30 cm a nivelului de călcare a terasei, a bisericii Sfântul Nicolae și a unor chilii.

Pe pereţii exteriori ai bisericii s-au păstrat 10 inscripții (parțial sau în totalitate) – mărturii din diferite perioade ale existenței sale.

În cadrul cercetărilor arheologice din anii 1999-2001, pe terasa din fața bisericii şi a primelor încăperi de la vest de ea, au fost descoperite cinci gropi tombale care au păstrat înhumările propriu-zise, datate conform resturilor ceramice cu secolul al XVII-lea. Trei înhumări aparțin unor persoane mature, cel mai probabil, ctitori ai așezământului monahal, aparține unui copil. Încă o înhumare, tot de copil, a fost depistată în interiorul bisericii rupestre. Cel mai probabil, aceștia erau copii ai ctitorilor mănăstirii.

În al treilea pătrar al secolului XVIII comunitatea monahală a acestui schit a fost dizolvată, cel mai probabil, fiind iremediabil afectată de unul dintre războaiele sau de vreo epidemie care a bântuit în regiune.

Schitul pârcălabului Mășcăuți-Albu

Schitul pârcălabului Albu este un complex rupestru situat la sud de promontoriul Butuceni, aflat vis-a-vis de biserica Nașterea Maicii Domnului. Perioada de evoluției și prosperitate a schitului se încadrează între secolele XV – XVIII, dar treptat a fost serios afectat de mai multe cutremure. În secolul XX din cauza unei explozii complexul, și așa șubred, a fost distrus aproape în totalitate. Actualmente au fost identificate circa 20 spații ale schitului, structurate în 4-5 nivele, la o altitudine de 70-80m deasupra nivelului apei. Din cauza pericolului sporit în zona fostului schit al pârcălabului Albu, accesul pentru turiști este limitat.

Concursul ”Tinerii ambasadori ai Rezervației Cultural-Naturale „Orheiul Vechi”

Fundația de Binefacere Caritas Moldova

Instruirea ghizilor locali conform standardelor WFTGA

Apariţia celui de-al doilea număr al Revistei de Arheologie, Antropologie şi Studii Interdisciplinare