Situl arheologic Trebujeni-Selitra

Cetatea Trebujeni-Selitra este amplasată la marginea de sud-est a defileului peisagistic  protejat „Drăghinici” denumit de localnici „la Selitra”, aflat la distanţa de 2,3 km în linie dreaptă spre nord-vest de la s. Trebujeni (azimutul de 350 grade) (sau 4,7 km parcurşi prin defileul r. Răut) şi 2,1 km în linie dreaptă spre nord-est de la s. Furceni (azimut 67 grade) (sau 3,1 km parcurşi prin defileul r. Răut).

Cetatea este amplasată pe malul de est al defileului „Drăghinici” la deschiderea acestuia către Răut, în dreapta drumului (la circa 75 m) ce coboară  în jos de pe platou spre r. Răut, la circa 600 m nord de la apa Răutului. 

Cetatea are o formă semicirculară. Reprezintă un sistem fortificat, care păstrează urmele unui val semicircular din pământ cu şanţ adiacent, ancorat dinspre vest cu capetele de malul priporos al defileului „Drăghinici”.

Valul de pământ este puternic deteriorat de intemperiile timpului (a fost arat prin anii ’70 secolul XX). În anul 2007 valul are înălţimea de până la 1,5-2,0 m, iar adâncimea şanţului de 0,5-1,0 m. Suprafaţa incintei cetăţii este de circa 2,0 ha.

În preajma cetăţii Trebujeni-Selitra se află: aşezarea Trebujeni-Gura Selitrei” la 0,7 km spre sud-vest; aşezarea Trebujeni-Selitra la circa 1,5 km spre nord-est; cetatea „Trebujeni-Potârca” la 1,1 km spre sud-vest, aşezarea „Trebujeni-Scoc” la 1,2 km spre sud-est şi aşezarea Trebujenei-Fântâna Joeii la 2,0 km spre est.

Situl arheologic Trebujeni-Selitra este alcătuit din două orizonturi culturale: cetatea culturii geto-dace din secolele IV-III î. Hr. şi aşezarea medievală moldovenească din secolele XV-XVI.

Cetatea Trebujeni-Selitra a fost descoperită de Gh. D. Smirnov în anul 1947. A fost cercetată vizual de către Gh. D. Smirnov în anul 1947; I. Hâncu în anul 1985 şi Gh. Postică în 2007.

Situl arheologic face parte din componenţa „Rezervaţiei peisagistice Trebujeni”, Ocolul Silvic Susleni, TR Jeloboc-Furceni. În anul 2007 suprafaţa fortificaţiei Trebujeni-Selitra era acoperită de copaci şi arbuşti. Suprafaţa cetăţii şi a valului în partea de est în anii 60-70 a secolului XX a fost supusă arăturii, din care cauză la suprafaţă au fost scoase multe pietre, inclusiv de dimensiuni relativ mari, care sunt vizibile şi la etapa actuală.

Bibliografie:

  1. Hîncu I. Cetăţi antice şi medievale timpurii din Republica Moldova, Chişinău: Universitas, 1993, p. 81-82 (Cetatea Furceni-Selitra)
  2. Hîncu I. Vetre strămoşeşti din Republica Moldova, Chişinău, 2003,
  3. Златковская Т. Д., Полевой Л. Л. Городища Прутско-Днестровского междуречья IV-III вв. до н.э. и вопросы политической истории гетов // МИА, вып. 150, Москва, 1969.
  4. Лапушнян В. Л., Никулицэ И. Т., Романовская М. А. Памятники раннего железного века / Археологическая карта МССР,  вып. 4. Кишинев, 1974б c. 45 (nr. 18: «Селитра»)
  5. Полевой Л.Л., Бырня П.П. Средневековые памятники XIV-XVII вв. / Археологическая карта МССР, вып. 7, Кишинев, 1974, с. 85-86 (nr. 96: «Селище Селитра»).
  6. Смирнов Г. Д. Археологические разведки в нижнем течении р. Реут // Материалы и исследования по архнологии и этнографии Молдавии,  Кишинев, 1964.
  7. Хынку И. Г. Древнейшие памятники родного края (городища центральной Молдавии), Кишинев: Штиинца, 1992, c. 49-50 (cetatea Furceni-Selitra)

Autor: Dr.hab. Gheorghe Postică

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *