Valea râului Răut

Valea râului Răut reprezintă unul din obiectele naturale esenţiale ale Rezervaţiei cultural-naturale  Orheiul Vechi. Este situată în sectorul extrem sudic al Podişului Nistru, cuprinde segmentul din preajma satului Furceni în amonte până la podul de peste r. Răut în avale de satul Morovaia. Valea cu versanţi asimetrici are pe alocuri un caracter de chei, fiind secţionată în calcarele Sarmaţianului mediu. Malurile concave sunt abrupte, uneori cu panta până la 90º, reprezentând segmente de mare atractivitate, în deosebi în sectorul Trebujeni (versantul de dreapta), sectorul Trebujeni-Butuceni (versantul de stânga) şi sectorul Butuceni (versantul de dreapta). Caracterul pitoresc al văii este accentuat de prezenţa câtorva meandre îmbucate. Înălţimea versanţilor abrupţi atinge pe alocuri altitudinea de 100-120 m. Pe versanţii concavi mai domoli sunt prezente terasele cuaternare. Mai sus de muchia văii cuaternare se întâlnesc sub formă fragmentar terasele pliocene ale fluviului Nistru.

Râul Răut cuprinde albia minoră şi albia majoră.  

Albia minoră a râului Răut reprezintă unul din elementele văii râului care dispune de o atractivitate sporită în cadrul Rezervaţiei cultural-naturale Orheiul Vechi.  Reprezintă un canal cu adâncimile medii în perioada apelor mici de 0,7-1,2 m, iar în perioada apelor mari cu valori extreme adâncimea poate atinge cota de 6,0-6,5 m. Lăţimea albiei variază în limitele 30-50 m, debitul mediu al râului este de 9,93 m3/s, scurgerea medie anuală constituie 0,35 km3, maximă – 0,80 km(1981), iar cea minimă – 0,066 km3 (1959).

Albia formează un şir de meandre ce determină valoarea mare a coeficientului de sinuozitate (Ks) care este egal cu 2,66. Unele sinuozităţi ale albiei sunt determinate de conurile aluvionare ale afluenţilor Răutului, cum se înregistrează la vârsarea afluenţilor: Râpa Culicăuca, Râpa Răposu şi Râpa Morovaia. În albie pe alocuri se formează praguri (repezişuri), unde se înregistrează creşterea vitezei apei, îndeosebi vizavi de s. Butuceni. În partea superioară a sectorului în amonte de com. Trebujeni în cadrul albiei minore sunt câteva ostroave, unele dintre ele fiind formate de prâbuşirea blocurilor de calcar de pe versantul abrupt de stânga. Cea mai mare insulă este situată vizavi de cantonul pădurarului Trebujeni, cu dimensiunile de 60´6-7 m şi înălţimea faţă de nivelul apei de circa 2 m.

Albia majoră reprezintă o treaptă de relief care se înalţă nemijlocit de asupra nivelului apei râului Răut cu 1,5-2 m. Podul este preponderent orizontal, în segmentele concave ale malurilor acoperit cu blocuri masive de calcar şi câteva conuri de dejecţie. După origine albia majoră se atribuie la categoria albiilor segmentate, fiind prezentă sub formă de sectoare izolate, de obicei pe malurile convexe cum este, de exemplu, pe malul stâng în sectoarele com. Trebujeni şi s. Butuceni şi pe malul drept în sectorul Trebujeni-Butuceni. Lăţimea albiei majore variază de la câţiva metri până la 100-130 m. Albia majoră este constituită din nămoluri, luturi, nisipuri cu incluziuni de pietriş predominant din calcar. Grosimea aluviului atinge 6-8 m. Patul albiei este situat la circa 6 m sub nivelul de eroziune. Astfel, după origine albia majoră poate fi atribuită la cele acumulative.

 

 

Bibliografie:

Boboc N., Castraveţ T., Chirică L. Aspecte privind relieful complexului istorico-natural “Orheiul Vechi”, In: Mediul ambiant, nr. 3, 2007, p. 6-10.

Boboc N., Castraveţ T., Chirică L. Caracterizarea geologică şi hidrogeologică a complexului istorico-natural “Orheiul Vechi”, In: Analele ştiinţifice USM, Seria “Ştiinţe chimico-biologice”, Chişinău, 2007, p. 192-195.

©  Nicolae Boboc, Lazar Chirică, Tudor Castraveţ.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *