Patrimoniul
natural
Pe teritoriul de peste 6 mii de hectare a rezervației, drumeții și aventurierii au șansa să cunoască structuri geologice diverse care formează peisaje pitorești în toate anotimpurile anului, care sunt deosebit de memorabile în special la răsăritul și apusul soarelui.
Vegetația variată la intersecția zonelor silvice cu cea de stepă și silvostepă include peste 500 specii de plante din care 62 sunt rare, protejate la nivel național și internațional și incluse în cărțile roșii a Moldovei, României, Ucrainei și Europene.
Pe văile, ravenele, râpile, luncile, în pădurile și apele rezervației vizitatorii au șansa să descopere o varietate bogată de specii vertebrate, unele din ele fiind înscrise în Cartea Roșie a Republici Moldova, iar mai multe specii sunt protejate și la nivel internațional.
Fauna
Diversitatea stâncilor și a surselor de apă din cadrul rezervației, care se îmbină armonios pe teritorii împrăștiate, a format habitate diverse ca aspect și valoare naturală: păduri, pajiști, de stepă, lunci, stâncării, râu, agrocenoze și localități rurale. În toate aceste habitate există condiții prielnice pentru viețuitoare.
Așadar, fauna diversă reprezintă un alt element prin care se remarcă unicitatea Rezervației Orheiul Vechi, căci aici se intersectează habitate distincte și creează așa-numitele „nișe ecologice” – unde diversitatea naturală cuprinde 144 specii faunistice vertebrate și un număr important de insecte și moluște.
Iată câteva exemple de animale ce pot fi întâlnite pe teritoriul rezervației:
La Orheiul Vechi mai pot fi întâlnite și animale ocrotite prin legea de stat a Republicii Moldova, unele dintre acestea fiind înscrise în Cartea Roșie a Republicii Moldova – 20 specii de vertebrate și 27 specii de insecte, în Lista Roșie a Europei (IUCN) – 3 specii, în Lista Convenției de la Berna ca specii periclitate în Europa – 4 specii de șerpi.
Flora
Originalitatea vegetației din cadrul Rezervației cultural-naturale „Orheiul Vechi” rezultă din amplasarea ei într-o regiune specifică de stâncării, aflată la intersecția zonei silvice cu cea de stepă și silvostepă. Aceasta a determinat formarea în acest spațiu a unui covor vegetal foarte variat și a diversității de ecosisteme.
În cadrul rezervației se întâlnesc diverse tipuri de vegetație: forestieră, de pajiști, de stepă, de luncă, acvatică, palustră și petrofilă.
În ansamblu, flora rezervației include peste 500 specii de plante vasculare, dintre care 62 sunt specii rare, protejate la nivel național și internațional. Printre acestea sunt 17 specii incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova, 25 specii incluse în Lista Roșie a României, 10 specii incluse în Cartea Roșie a României, 18 specii sunt incluse în Cartea Roșie a Ucrainei.
În Lista Roșie a Europei se regăsesc 3 specii din flora rezervației: Genista tetragona (Drobișor-tetramuchiat), Lilium martagon (Crin de pădure), Schivereckia podolica (Șiverechie-podoliană), iar 2 specii sunt incluse în Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa.
Câteva din speciile de plante
care le puteți întâlni pe teritoriul rezervațieiSpecii de plante incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova (2015):
Specii vulnerabile
Alyssum gmelinii (Ciucușoară-gmelin), Dryopteris filix-mas (Ferigă masculină), Fritillaria montana (Bibilică-montană, Lalea pestriță), Galanthus nivalis (Ghiocel-nival), Genista tetragona (Drobișor-tetramuchiat), Polypodium vulgare (Iarbă-dulce), Schivereckia podolica (Șiverechie-podoliană).
Specii periclitate
Aconitum lasiostomum (Omag-lasiostom), Cotoneaster melanocarpus (Bârcoace), Ornithogalum boucheanum (Lușcă-bouche), Sempervivum ruthenicum (Nevăstuică-rusească), Sorbus domestica (Scoruș-domestic), Stipa tirsa (Negară-piramidală).
Specii critic periclitate
Hypericum montanum (Sunătoare-montană), Ophioglossum vulgatum (Limba șarpelui), Paronychia cephalotes (Paronichie-capitată), Saxifraga tridactylites (Prescurice-tridigitată).
Structurile Geologice
Rezervația Orheiul Vechi este martorul milenial al schimbărilor care se petrec în natură.
Formațiunile geologice de pe teritoriile vaste prezintă un interes deosebit din punct de vedere peisajistic – aceste aformează priveliști mirifice la răsăritul și apusul soarelui atunci cînd jocul umbrelor combinate cu culorile dramatice scot la iveală caracterul antic al acestui meleag.
Râpa Culicăuca
Râpa este situată pe versantul drept al văii râului Răut, la sud-est de Biserica „Nașterea Maicii Domnului” de pe promontoriul Butuceni. Râpa este un loc pitoresc, format în calcarele dure ale Sarmatului mijlociu având forma unor chei.
Are pante abrupte de 45-50° în mijloc, iar partea superioară a pantei de 30-35°. În profilul longitudinal există mai multe trepte (cascade) cu înălțimi de 2-6 m.
La gura râpei treptele ajung la peste 10 m. Căderea bazinului ravinei este de 78 m, iar panta este de 50%. Altitudinea absolută a gurii râpei este de 22 m.
La gură există blocuri masive de calcar cu dimensiuni de 5x3x1,5 m.
Ravena Râpa Morovaia
Este situată pe versantul de stânga al văii râului Răut, în marginea de nord a satului Morovaia. A fost formată în calcarele dure ale Sarmațianului mediu. Are versanți puternic înclinați, în partea inferioară aproape abrupți, cu panta de 80-90°, în partea medie și cea superioară cu panta mai redusă de 45-50°.
În cursul de mijloc a Râpei Morovaia se află un complex carstic specific – o polie, formată în rezultatul îngemănării a mai multor doline, formate în procesul de dezvoltare a carstului atât de suprafață cât și de adâncime. Pe fundalul poliei depresionare se evidențiază spectaculos două hums-uri – martori carstici cu înălțimea circa de 50-70 m. Altitudinea absolută a talvegului Râpei Morovaia în sectorul de mijloc constituie 45 m.
Formațiunile carstice reprezintă forme de unicat pe teritoriul Republicii Moldova și prin aceasta dispune de o valoare apreciabilă în scopuri patrimoniale și turistice.
Ravena Râpa Răposu
Ravena este situată pe versantul de dreapta al văii râului Răut, vis-a-vis de Biserica Nașterea Maicii Domnului din satul Butuceni. Este săpată în calcarele dure ale Sarmațianului mediu, având formă de chei. Are versanți puternic înclinați cu panta de 80-90° în cursul inferior, îndeosebi la gura de vărsare. Pe alocuri baza versantului este adâncită în calcarele mai freabile formând versanți în surplombă. În profilul longitudinal al ravenei sunt prezente denivelări cu altitudini de peste 10 m. La vărsare râpa se îngustează, având lățimea până la 20-30 m, iar în apropiere de talveg lățimea scade până la 5-8 m. Pe malul stâng în regiunea de vărsare s-a format un martor carsto-eroziv, de formă ciudată care amintește un cap de lup.
Căderea profilului longitudinal alcătuiește 106 m, iar panta constituie 110%. Altitudinea absolută a gurii ravenei constituie 24 m.
La gura Râpei Răposu, conform surselor scrise, în evul mediu a fost amplasată mănăstirea pârcălabului Albu, inclusiv o bisericuță.
Valea râului Răut
Valea râului Răut reprezintă unul din obiectele naturale esențiale ale Rezervației cultural-naturale Orheiul Vechi. Este situată în sectorul extrem sudic al Podișului Nistru, cuprinde segmentul din preajma satului Furceni în amonte până la podul de peste r. Răut în aval de satul Morovaia.
Valea cu versanți asimetrici are pe alocuri un caracter de chei, fiind secționată în calcarele Sarmațianului mediu. Malurile concave sunt abrupte, uneori cu panta până la 90º, reprezentând segmente de mare atractivitate, îndeosebi în sectorul Trebujeni (versantul de dreapta), sectorul Trebujeni-Butuceni (versantul de stânga) și sectorul Butuceni (versantul de dreapta). Caracterul pitoresc al văii este accentuat de prezența câtorva meandre.
Înălțimea versanților abrupți atinge pe alocuri altitudinea de 100-120 m. Pe versanții concavi mai domoli sunt prezente terasele cuaternare. Mai sus de muchia văii cuaternare se întâlnesc sub formă fragmentar terasele pliocene ale fluviului Nistru.
Sistemele Acvatice
Din punct de vedere hidrogeologic zona Orheiul Vechi este parte componentă a bazinului artezian moldovenesc. În limitele Rezervației Cultural-Naturale „Orheiul Vechi”se evidențiază șase orizonturi acvifere:
- Orizontul din depozitele aluviale, aluvial-deluviale de vârstă holocenă (al-adQIV).
- Orizontul din depozitele aluviale de vârstă Eopleistocen–Pleistocenul superior (alE-QIII).
- Ape sporadice din depozitele eluviale, eluvial-deluviale de vârsta Pliocenului superior-Holocenă (e, ed, N23-QIV).
- Orizontul acvifer din rocile aluviale ale Pliocenului superior (aN22-3).
- Orizontul acvifer din rocile pachetului III al Sarmațianului mediu (N1S23).
- Orizontul acvifer al Sarmațianului mediu și inferior (N1S1– N1S22).
Rezervația Cultural-Naturală „Orheiul Vechi” beneficiază de resurse naturale acvifere foarte bogate, cele mai reprezentative fiind cele 2 mari râuri Nistru și Răut. De asemenea, pe teritoriul rezervației se întâlnesc un număr impunător de izvoare, care au un alt tip de îmbinare a fenomenului natural cu cel cultural.
Izvorul de sub stâncă (s. Molovata)
Izvorul a fost renovat în anul 2020 și constituie proprietatea publică comună, reprezentând totodată un patrimoniu cultural al localității.
Aaflat la poalele calcaroase ale dealurilor din s. Molovata, izvorul a servit ca sursă de apă nu numai pentru localnici, dar și pentru lucrătorii din minele din apropiere.
Izvorul Jeloboc (s. Jeloboc)
Unul din cel mai mare debit din Republica Moldova de 260 m3/oră. Apa este extrem de curată, cristalină, slab mineralizată.
Izvorul aprovizionează cu apă întreg orașul Orhei, satele Pohorniceni și Piatra, cât și o parte din satul Jeloboc.
Izvorul este foarte puternic, cu debitul de cca 45 l/s. Apa iese prin fisurile din calcarele sarmațiene, fiind captată și pompată prin țevi pentru alimentarea cu apă potabilă a populației. Surplusul de apă se deversează direct în râul Răut.
Accesul la izvor este închis.
Izvorul lui Ștefan Cel Mare (s. Butuceni)
Localnicii îl numesc, „Izvorul frumuseții și tinereții”. Cine se spală cu apa din acest izvor va rămâne tânăr și frumos.
Izvorul a apărut după războiul lui Ștefan cel Mare cu turcii. În piatră apăruse o crăpătură prin care apa se scurgea în afară iar armata lui Ștefan sleită de puteri și-a potolit setea și s-au întremat după ce a băut din izvor. Revenindu-și, soldații moldoveni au reușit să riposteze și să obțină încă o victorie.
Râul Răut
Izvorăște lângă satul Rediul Mare, raionul Dondușeni și se revarsă în râul Nistru, în aval de or. Dubăsari.
Pe parcursul său de 286 km, Răutul taie în mai multe locuri defilee prin masivele de piatră calcaroasă, precum cele de la Țâra-Cenușa, Domulgeni și Orheiul Vechi, creând peisaje spectaculoase.
Eeste cel mai mare afluent al râului Nistru. La rândul său r. Răut are 935 afluenți. Până în 1960 pe râul Răut au activat 17 mini-hidrocentrale, care ulterior au fost închise. Astăzi se mai regăsesc ruine ale acestor hidrocentrale.
Râul Nistru
Izvorăște din Carpații ucraineni și se varsă în Marea Neagră. În parcursul său râul Nistru traversează Rezervația Cultural-Naturală „Orheiul Vechi” prin satele Molovata, Mărcăuți și Holercani.
Ddenumirea sa semnifică „râu apropiat”. De-a lungul istoriei acesta a cunoscut diverse hidronime Tyras (din l. greacă), Tūra (din l. scitică), Ister (din l. tracică), Dan-Ister (un amestec de scitic –„Dan” și tracic – „Ister”).